Paper candy

Si se zice ca fericirea nu se cumpara cu bani... eu sunt destul de fericita in momentul asta.
29 de ore pana la plecareeee...



Inchei cu "song of the day": Muse - Time Is Running Out.

Lazy ass Monday

OK, uite o moda de blog pe care o evitasem cu succes pana acum si m-a prins din urma si m-a muscat violent de fund. Sambata seara, cineva statea la calculator si uitati-va ce search a dat pe Google:



Ai cautat unde trebuie. Raspunsul e nu.
Am ras. Fetele?

Inchei cu "artist of the day": Raquel Aparicio.

I am a logo

Taguita de Nihasa, ma supun. My daily logos.


Inchei cu "song of the day": The Boo Radleys - Wake Up Boo.

Doin' it for the kidz

Saptamana asta am primit un mail in care eram invitata sa adopt un ONG si sa il sprijin, din pozitia mea de blogger activ si nu numai. A durat ceva sa ma hotarasc pentru ca am vrut sa ma uit la cat mai multe posibilitati si sa apuc sa citesc pe site-urile asociatiilor de pe lista, pentru a face o alegere informata. In final am optat pentru Crucea Rosie. Ei au zis-o cel mai bine:

E o falsă imagine că voluntarii de la Crucea Roşie sunt fete sensibile şi idealiste care vor să toarne năpăstuiţilor supa cu polonicul. Noi de fapt îi vrem pe toţi cei care vor să facă ceva pentru cei din jur, indiferent de motivaţia lor interioară.
Şi cum există mulţi oameni care nu suportă să vadă suferinţă sau pe care îi deranjează disperarea şi nedreptatea din jurul lor, noi le oferim un loc în care pot să înceapă să întreprindă ceva concret în acest sens.
Dacă asta e o plăcere altruistă sau egoistă, vă lăsăm pe voi să decideţi. Voi ştiţi ce vă motivează mai tare. Cert este însă că vrem oameni puternici, energici, care vor să se simtă mai bine după ce au putut să facă ceva pentru cei din jur.

Din cate am inteles aceasta initiativa face parte dintr-o serie de activitati legate de Gala Societatii Civile. Aici puteti vedea care sunt actiunile care au fost nominalizate pentru aceasta gala, iar daca aveti blog si vreti sa sustineti un ONG sau vreti sa va implicati personal in programele lor, asta e cel mai bun loc sa va informati si sa aflati care, cum si ce face.

Mai multe aici.

Inchei cu "song of the day": The Fratellis - Whistle For The Choir.

Bullying is cool.

Reciteam astazi rautatile (fara lipsa de modestie) delicioase pe care le-am scris impreuna cu Sandra, Jay si Mirona pe blogul What I Did For Love, care a murit fara nici o vina doar pentru ca toti turcii din lume au gasit blog-ul, s-au vazut luati la misto acolo si nu ne-au mai scris. Serios. Asta e motivul. In Turcia exista poze cu noi la intrarea in donerkebaparii: "Not write this girls! They malefic and not relijious and love Allah. They die alone. No love from Ahmed!".

Si s-a mai intamplat ca tot azi, intr-o rasturnare neplacuta de situatie (nu pentru mine, cum urmeaza sa observati), am dat pe net peste un interviu cu "micul Mozart", Marius Moga.
Uau. Au pana si aceeasi initiala la numele de familie. Coincidenta? I think not...

Asta e un moment bun sa aflam cateva lucruri interesante despre Mozart (chestii pe care presupun ca daca le faci mai "mici" se aplica si la Moga). Pentru o analiza cat mai corecta era bine sa stim exact cat la suta din Mozart e micul Moga... 10%? 40%? 0.5%? Oricum, ca sa stie si juniorul ce il asteapta: Mozart era mason, s-a casatorit cu o fata pe care familia lui nu a acceptat-o si a murit cu o groaza de datorii (desi avea bani, dar se pare ca statea prost cu organizarea).

Cica nu e frumos sa te iei de oameni fara sa stii tot ce se poate despre ei. Hey, I did my fucking research!
Marius Moga are niste sertare de unde scoate muzica si o da la toti copiii (nu stiu ce inseamna asta, dar asa zice toata lumea!) si seara isi ciocneste pelvisul (nu am putut sa ma abtin, Maria) de o domnisoara blonda care nu e destul de desteapta nici macar cat sa isi faca testele de personalitate din Cosmo. A, si mai stiu ceva despre el. Imi e extraordinar de antipatic. Destul ca sa ma iau de el, nu? Am hotarat ca da. Publicul aplauda in delir (mersi din nou, Maria!).

Mentionez ca acest post este o intamplare... Putea fi vorba despre oricine altcineva, dar asa s-a intamplat. As vrea sa mentionez sursa interviului, dar l-am gasit asa cum spuneam, total intamplator, pe forumul TVR.

Compozitorii nu prea te iubesc. Ai, totusi, prieteni printre ei?
Smiley. Atit. Nu e nici vina mea, nici a lor. Intr-o breasla, cind unul tinde sa faca mai multe decit ceilalti, nu are cum sa aiba prieteni. Eu sint mai workoholic, de-aia compun pentru multi artisti, de aia ma chinuiesc sa fac lucruri pentru afara, pentru ca asta imi doresc sa fac in viata.

Boo :( . Pe Moga nu il iubesc colegii de clasa pentru ca e tocilar si spargator de chiul. Asa, Marius, zi-le tu cum e sa fii prolific si genial... Oamenii sunt rai si invidiosi, it gets lonely at the top si tu esti un exemplu minunat de calugareala non-voluntara. Sa organizam o misiune umanitara care sa iti aduca masline si sa iti tina companie in serile reci la studio (Maria gets Smiley).

Te muti intr-o hala industriala?
Da. Sa zicem ca am ajuns la o maturitate muzicala mai pronuntata. Parca m-am plictisit de dance-ul asta. Vreau sa inregistrez si chitare, si viori.

Deci cand ajungi la maturitate trebuie sa te muti intr-o hala industriala? Si maturitate pronuntata... asta inseamna cu un picior in mormant?
Da, si eu m-am plictisit de dance-ul asta. Hai sa stam jos. Vrei ceva de la bar?

Iti facusesi un studio in America.
Volumul de deal-uri de acolo nu e acelasi cu cel pe care il primesc de la Londra. Timpul meu de studio e ocupat 50% de Romania, 40% de Londra si 10% de America. Lucrez la un album pentru un grec, de la Universal Grecia, am facut niste reorchestratii pentru Hillary Duff si doua piese pentru RBD, pentru albumul pe care il vor lansa in America.

Name dropping, bla bla bla, name dropping, bla bla bla, more name dropping, number dropping (that's new!), a little bit more name dropping, bla. Bleah.

Se va mai auzi de “Dracula, my love”?
O vom lansa in Europa vara asta, dupa ce-i vom face un videoclip. Vom face si un musical cu acelasi nume.

Si eu care credeam ca imi e antipatic Moga! In sfarsit o veste buna.






Musical? MUSICAL?!!! Tineti-ma va rog. Cuiul, tabloul, Tonitza, sarurile...

Faci imnul pentru Romantica TV?
Da, cred ca sint imnasul sef. Am facut imnuri pentru emisiunile “Popstars”, “Megastar”, pentru Prima TV, PRO TV, ProFM, Radio 21.

Nici macar nu mai am rabdare sa fac misto de faptul ca a zis ca e "imnasul sef". Imnas rimeaza cu ocnas. Hah.
Look at all the pretty colors... Cute but not fluffy!

Ce-ti spune numele Iulia Vintur?
E o femeie frumoasa, si desteapta, si foarte rezonabila.

This one's too easy... Sunt sigura ca nu te referi la pret (cheap shot, stiu dar era... in my face).
Desteapta? Poate functiona fraza asta duioasa daca nu ar fi vazut-o deja o tara intreaga balbaindu-se si facand cele mai imposibile constructii gramaticale pe care le-au suportat vreodata boxele atasate la televizorul meu. Ca sa nu mai uitam gafa delicioasa cu "Noi aici la Surprize,surprize...". Aia i-a creat orgasme multiple zile in sir Andreei Marin ("Nu cred, fata ma studia! I'm a fuckin' role model!").
Yeah dude. She just oozes intelligence.

Si iubita ta.
In primul rind. Presa ne-a unit, nu aveam nici o treaba unul cu altul, atunci cind s-a scris prima oara ca sintem impreuna.

Va rog frumos sa scrieti urgent in presa ca Moga s-a casatorit in Amsterdam cu Smiley. Poate nu s-au gandit inca la posibilitatea asta... It makes sense!
Evident, tanarul ori are nevoie de ajutor, ori e ca un creion magic: "Am desenat un norisor si a devenit real!". Me like that.

Smiley tu esti OK.
Call us sometime.
We'll make popcorn.

Inchei cu "song of the day": No Doubt - Stricken.

Google yourself... again.

Chiar nu pot sa ignor leapsa de la Maria, mi s-a parut foarte amuzanta. Cica trebuie sa dai search pe google la "numele tau likes to" si sa alegi cele mai amuzante rezultate. Oh my. Here goes.

Sylvia likes whipped cream in his drinks (OH RLY?)
Silvia likes to walk or cycle through the countryside, where she often stays with her grandmother (i wish, din pacate mai am doar un bunic)
Silvia likes to socialize and will use any excuse to celebrate with friends (de ce suna toate foarte "proper"?)
Silvia likes to express herself through her art. (ta-dah!)
Silvia likes me (highly unlikely)

Nimic cu porn? Ma mir. Sunt un pic dezamagita. Data trecuta cand fetele mi-au Google-it numele am aflat ca eram arestata ca fiind peste. Mai imbatraneste lumea...

UPDATE: Maria ma anunta ca nu am cautat destul. Here are the gems that got away.

Silvia likes to be naked (who doesn't)
Silvia likes to watch (depends on watchee)
Silvia likes to beat me up (like i love the baby Jesus)
Silvia likes to have the best, and she heartily dislikes stinginess, small mindedness or pettiness (ta-dah!)
Silvia likes to shoot all-girl scenes ocassionally (again, who doesn't)
Silvia likes to nudge me when I'm at the copier, and gladly takes my music suggestions. What a nice lady! (am vomat un pic in gura la asta)

Inchei cu "song of the day": Bad Religion - Let Them Eat War.

Si se zice ca in publicitate nu se lucreaza...

...si ca mancam bebelusi cruzi.

WRONG!

Inchei cu "revelation of the day": Never Mind The Buzzcocks (Google it yourself, lazy arse!).

Newsflash

- azi e toamna
- am reusit sa strecor una bucata Motion City Soundtrack pe o reclama care nici macar nu e a mea
- o colega foarte draga, Lulu, si-a dat azi demisia :(

- flashback total stupid si random: Colpo Di Fulmine si Non E' La Rai (of Italia Uno fame)
- Mercury s-a repozitionat - cheers to my beloved family, abia astept sa mananc, sa beau si sa va vad saptamana viitoare la marea lansare

Inchei cu "song of the day": Paolo Nuttini - Last Request.

Ce am invatat astazi?

1. QI este cel mai tare anti-quizz show care a existat vreodata.
2. In povestea originala, pantofii Cenusaresei erau facuti din blana de veverita, dar din cauza unei confuzii create la traducerea din francezul "verre", au ajuns in cultura populara ca fiind facuti din sticla sau clestar.
3. QI (Quite Interesting) e una dintre cele mai tari emisiuni (gasiti pe YouTube un numar insemnat de episoade intregi).
4. Stoicescu e puturos (si nu ma refer la mirosul pe care il emana dupa ce se imbata in gang cu Unirea si cade pe jos in balta unde a varsat jumatate de sticla inainte sa se imbete cu cealalta jumatate).
5. Trebuie neaparat sa va uitati la QI, de unde o sa invatati foarte multe lucruri "quite interesting" si o sa si radeti foarte mult (nu de Stoicescu).

Inchei cu "song of the day": The Soviettes - What Did I Do?!

16:18

Get this widget | Share | Track details

Get this widget | Share | Track details

Get this widget | Share | Track details

Get this widget | Share | Track details

Inchei cu "lyric of the day": "And even when you curse / I love to watch your lips build bad words" - Patrice, How Do You Call It

British chaps you should know about (part I)

Sunt fan all things british, asa ca ma vad nevoita sa va fac cunostinta cu primii trei barbati britanici care ma fascineaza (din diverse motive). Asta e doar prima parte dintr-o enciclopedie consistenta...

Stephen Fry

Comedian, successful novelist, star of the silver screen, raconteur and wit are all emblazoned upon the dazzling curriculum vitae of Stephen Fry. - musicOMH




Ray Winstone

Winstone is one of the hardest-working men in British showbusiness. But reading the clippings, you detect a whiff of class snobbery. The feeling seems to be that the man they call "The Daddy" is a great instinctive actor, but maybe not that bright. In the flesh, though, Winstone is the very antithesis of a cockney wide boy. - The Independent

David Blunkett

Blind since birth and from a poor family, he rose to become Education Secretary from 1997 to 2001, and then Home Secretary from 2001 to 2004, when he resigned after a scandal. - Wikipedia

Inchei cu "song of the day": Travis - Happy To Hang Around.

Eu cu mine si cu prietenii mei.

Azi sunt foarte fertila, am multe de zis. Bare with me. Am o intrebare sincera...

De ce nu mergeti la concerte?

Explicati-mi si mie. Va rog mult de tot... Si acum vorbesc exclusiv cu oamenii care asculta orice stil de muzica din genul numit rock. (n.r. rock nu inseamna Voltaj si Keo, cum am vazut aseara la premiile MTV Romania; bine ca mi-am amintit, trebuie sa scriu si de simulacrul asta care se repeta anual ca o ciuma cronica).

Serios, de ce? Adica... pana si oameni pe care ii cunosc si care se plang mereu ca "...nu exista concerte ca lumea...", "...nu ai ce vedea, nu ai ce asculta...", "...numai stutzerii isi aduc DJ si isi fac evenimente...", sau si mai rau "...interesul romanului legat de mers la concerte e egal cu zero daca il pui sa plateasca bilet...".

Aham. Si voi unde ati fost aseara?

Aseara, cand in Fire au fost aduse doua formatii din Bulgaria, de catre niste oameni care incearca sa educe omul sa vina la concert, sa plateasca bilet, si sa asculte si altceva in afara de alea doua formatii pe care le stie de pe MTV2 in cel mai bun caz.

Unde ati fost? Era un eveniment care va dadea ocazia sa nu treaca inca o saptamana plangandu-va ca nu aveti la ce concert sa mergeti. Si nu vreau sa aud ca "eu nu ma prea omor dupa hardcore", nu s-a nascut inca in Romania omul care asculta un singur stil de muzica si atat. Numai eu stiu cat m-am saturat sa aud fraze de genul "eu ascult muzica buna". Nu oti fi atat de elitisti incat ascultati numai american underground sau metal EXCLUSIV sau ska punct.

Chiar nu pot sa inteleg. Si mi se pare trist ca la fiecare concert de genul asta suntem doar eu, Stoicescu, Varu si compania intima. Si mi se pare de rahat sa vad dezamagit si descumpanit iremediabil un om care se implica enorm si se incapataneaza ca TREBUIE sa mearga si la noi.
Si faza si mai trista e ca dupa fiecare seara din asta cand stai sus in Fire si se aude de jos sunetul spart pentru ca e sala goala, omul se duce acasa si a doua zi se gandeste cum sa faca sa o ia de la capat.

Chiar nu inteleg. Pot insa sa sper sa nu se lase nici omul de care scriam mai sus, nici ceilalti care fac ceva in directia asta.
Dar ce sa raspunzi la o privire dezamagita si la replica "Nu vezi ca nu ai cu cine?...".

Mai jos, de aseara, un pic de Last Hope din Sofia.



Inchei cu "site of the day": Writing using The Snowflake Method.

Stuffix

Cateodata sunt mai feminina decat feminitatea insasi. De unde si afinitatea mea cunoscuta pentru culoarea roz.
In ultima vreme mi se intampla ceva foarte interesant, si anume instinctul meu matern a atins cote ingrijoratoare. In acest context, nu o data mi s-a intamplat sa vad ceva prin magazine (vorbesc de articole pentru copii) si sa vreau sa le cumpar nu pentru functionalitate, ci pentru ca pur si simplu sunt prea adorabile. E impulsul ala usor diabetic cand ti se strange toata fata intr-o grimasa zaharoasa si incepi sa vorbesti stalcind cuvintele si subtiindu-ti vocea, de parca ai vorbi cu un bebelus (nu ca bebelusii ar vorbi asa, by the way).
Astazi un coleg a adus la munca un cadou pe care trebuie sa il duca unei nepotele si absolut tot biroul s-a strans in jurul lui. Fetele au zis ca vor si ele, baietii l-au pus sa si le puna in picioarele masura 46 si sa duca incaltat asa in biroul sefului sa ii ceara marire de salariu.
Patine cu rotile si jaloane (awww) de la Avon, masura reglabila, pret 500.000 lei.


Inchei cu "artist of the day": CousCous Kid.

Deschide usa si fugi.

Am dat azi pe net intamplator, asa cum se intampla atat de des, peste fotografia asta si am avut un flashback brusc de imagini, senzatii, mirosuri si atmosfera.
Imi aminteste foarte tare de drumurile cu masina spre mare de cand eram mica. Mi se parea infinit de lung drumul asta... Stateam pe bancheta din spate cu fratele meu (asta inainte sa avem voie sa stam in fata, chestie care a trezit scandaluri interminabile "Eu stau la dus, tu la intors..." "Ba nu, eu merg in fata la dus...") si ma uitam pe geam. Si erau campurile imense de rapita, grau, maci, floarea soarelui. O imagine clasica, nu cred ca exista cineva care nu oprea sa faca poze sau sa culeaga floarea soarelui (pentru flori sau pentru semintele parca mai bune crude, eu personal mi-am distrus mainile foarte des cu perisorii aspri de pe tulpinile lor) sau maci si albastrele, distrugand in proces o bucata insemnata de camp de grau.
Dupa ce era scandal in masina pana ne asezam si ne potoleam din mancat sanvisuri, pasat sticla de suc si batutul pe reviste, se facea liniste. Tata punea casete cu muzica (Sting, Prince, Genesis sau Propanganda daca se simtea aventuros) si nimeni nu mai zicea nimic. Doar ne uitam pe geam. Evident, la un moment dat eu adormeam.
S-a intamplat o data sa ma trezesc din somnul meu in mijlocul unei ploi cu pietre de gheata, in mijlocul unui haos in care tata incerca sa acopere luneta cu o patura ca sa nu se sparga, mama se panica, frati-miu era fascinat de tabloul apocaliptic si eu eram buimaca si debusolata complet.
Asta e fotografia asta. Momentul cand m-am trezit din cauza vocilor lor, mi-am dat seama ca motorul era oprit si masina parcata pe dreapta si afara era intuneric si haotic, dar frumos in acelasi timp. Nu mai stiu exact de ce anume era campul langa care oprisem, parca era mai tarziu vara si erau chiar rotocoale de fan deja stranse, dar nici nu mai conteaza. Asta era. Exact momentul ala.

Inchei cu "song of the day": Teenage Fanclub - Your Love Is The Place I Come From.

Am doua probleme: femeile si barbatii.

Urata specie e femeia in Romania. Pe cuvantul meu... Urata rau.
Mergeam pe strada acum doua zile cu o colega si am observat alte doua domnisoare care mergeau pe cealalta parte a strazii. Le-am observat pentru ca se holbau la noi de parca ne cunosteau de undeva. Primul gest pe care l-am facut a fost sa ma uit daca am slitul desfacut.
Urasc genul ala de privire. Il stiu bine, pentru ca l-am aplicat si eu. Un amestec de curiozitate, rautate, spirit de competitie prostesc si da, "the green fairy". Nu absint, ci temuta invidie. Asa sunt femeile... rele. Rele, slabe, isterice, superficiale, innebunite dupa pozat in victima si barfa, preocupate numai de prostii. Majoritatea isi limiteaza interesele la lucrurile strict vitale (slujba, sot, copil, televizor, casa) in timp ce culmea distractiei inseamna pentru ele un gratar cu vecinii sau un concert gratuit cu o suta de formatii in parc. Si nu vorbesc de femeile care au acum o varsta, care au trait intr-un anumit context social si cultural si care nu au avut cum sa creasca altfel, nu stiu altceva.
Imi vine rau cand fac lucruri din astea de femeie. Inevitabil, am si eu o mostenire de specie. E greu sa scapi de ea... Incerc si e frustrant cand ma surprind in vreuna din ipostazele de mai sus. Dar eu macar le constientizez, imi pun niste probleme, ma macin sa gasesc raspunsul la niste intrebari care ajung beyond "Cum dracu' are proasta aia o masina mai buna ca a noastra?!".
Ma enerveaza ca femeia e asa in tara asta. Imi pare rau pentru alea care gasesc empowering discursurile de egalitate sau chiar de superioritate fata de barbati. Imi pare rau, e adevarat ca avem o maturitate superioara (adica imbatranim psihic mai repede) dar nu prea stim ce sa facem cu ea. Chiar suntem sexul slab. Nasol...

Lasa ca nici barbatul nu e mai cu mot. Acum trei ani, cand am fost prima oara la Barcelona in vizita la Maria, ne plimbam pe strada si am tras concluzia ca acolo exista o problema destul de mare: nu prea puteai sa faci diferenta intre cocalar si culean pentru ca erau toti imbracati intr-un fel, foarte ingrijiti si nu urlau de nicaieri ca alarma Blondy sau L.A. ca sa stii sa te feresti.
Fast forward, 2007, Bucuresti. Cu aceeasi colega admiram evenimentul care este Piata Romana seara, cand ies copiii de la scoala. In spatele nostru pe bordura de la metrou stateau vreo 6 baieti zgomotosi, pe genul ba-eti care pierd timpul in fata scarii blocului. DAR. Scara de bloc din Crangasi a devenit "in fata la KFC", si costumatia... Eeee... Altceva!
Daca domnisoarele care vor sa fie la moda poarta ca regula balerini de la Zara si un sirag lung de margele de plastic peste tricouasul stramt cu imprimeuri vintage, culeanul parvenit de sex masculin are si el o uniforma. Conversi, blugi skinny de la Kenvelo si tricou pe care nu trebuie sa lipseasca un vultur, o broderie army sau orice fel de aplicatie incarcata (cu cat mai asimetrica, cu atat mai bine).
Dar nu asta ne-a frapat... Nu e posibil in ce fel erau tunsi! Tokyo Hotel e putin spus pentru a descrie ce se intampla in capul lor. Colega mea, mai prietenoasa, i-a intrebat "Cine v-a tuns pe voi?". Aflam ca sunt "home-made", i-a tuns un prieten pe toti. Uau.
Am incercat sa le fac o poza, dar se tot ascundeau... De ce, nu stiu. Pai nu ati iesit la bulevard sa va admire lumea?! Nu sunteti mandri de "look"-ul vostru? Sa nu imi spuneti ca va stiti penibili si nu va mai trebuie sa fie si imortalizata pe pelicula incercarea disperata de a imita ceva ce ati vazut in Bravo...
Hmmm. Pai de ce, mai copii?

Asta e nene, oamenii sunt superficiali, rai si dau cu pietre. Si cine se jura pe troita din gradina de la TVR ca nu judeca omul (cel putin ca prima impresie) dupa ce animal se vede la exterior... ori e budist ori pur si simplu nu ii pasa.

UPDATE: Au... tocmai am avut o revelatie. Barbatii de genul asta ma enerveaza pentru ca sunt femei.
Oricum as calcula, we fall short.

Inchei cu "artist of the day": David Lanham.

Pentru Mirona

Trandafiri din plimbarea mea de dimineata.



Inchei cu "song of the day": The Mamas And The Papas - Dream A Little Dream.

... ca acum ma enervez!

Ce-i mult strica, orice ai spune. Nu mi s-a urat cu binele sau ceva, dar pur si simplu am avut o zi de rahat maxim din cauza de... prea mult.

Primo, s-a afisat programul pe ore pentru Rock Im Park. Ai zice ca incep cu o veste buna - daca se tin baietii de program, ceea ce de obicei se intampla, nu se suprapun nici macar doua formatii care imi plac.

Dar nu.

Unde a disparut Dave Matthews Band?! Erau in primele zvonuri de festival si eram super incantata ca o sa calce in afara SUA la cantare... Ca ei nu se prea plimba.

Teapa! I-au pierdut pe drum. Ma oftic maxim. MAXIM! <insert bad, bad, bad words here> Imi vine sa plang de oftica.

Secondo. Inca nu mi-am luat liber de la birou si abia acum doua saptamani am fugit literalmente de la munca pentru concertul Lagwagon. Iar acum trebuie sa ma duc ca o floare la seful meu portughez sa ii zic "Stii... eu plec iar... am nevoie de vreo 4 zile libere...". Asta in cazul in care nu pot sa zic "...scade-mi din concediu", pentru ca noi avem concediul fortat in iulie cand se inchide agentia si stam toti acasa. O sa fie draguta discutia.
Asta e, pentru asta traiesc, daca nu intelege imi dau demisia si tot plec.

Three's a charm. 15-17 iunie, Nova Rock. S-a intamplat cortul + sac de dormit + izopren (multumesc, pestisorule de aur, esti prea de treaba!). DAR...
Pe 16 ar fi trebuit sa plec cu minunatii mei colegi la Cannes-ul de publicitate. Total relaxata, abia astazi i-am dat mail cui se ocupa de problemele administrative sa ii spun ca eu vin la Nisa direct la Viena.
Evident, luase deja biletele. De la Bucuresti. Scandal, haos "....mii bani pierduti!", finally s-a rezolvat. Ea mi-a aranjat drumul de intors... drumul de dus trebuia sa mi-l rezolv singura din cauza harababurii create. Incepe un nou haos - cauta zbor, fa mii aranjamente cu orele de sosire, cum ajung din camp la Viena la timp pentru avion... Pana la urma am gasit. Si frumos, si cuminte, si ieftin, si devreme la Nisa si tot. Incepe faza a doua: cine are bani pe card sa imi iau biletul ACUM? Ca nu e de gluma cu companiile astea low cost... nu cumperi azi, maine poate sa fie pretul dublu! Dupa ce am tras alarma la mama, tata si Maria, cine credeti ca m-a salvat...
Bunicul meu. Da. Maria a zis sa scriu neaparat pe blog fraza asta: "Ma duc la Cannes pe banii din pensia bunicului meu."
E bine, Maria? Am zis-o.

Si oricum, la masa de Paste, unde eu m-am imbracat super frumos (see photographic evidence), bunica-miu mi-a zis ca arat "ca o muncitoare ucraineanca facand greva la poarta fabricii".

Deci imi era dator.

Completez ca a continuat spunand "... Eu seman cu Oblomov. Mi-ar trebui doi servitori, unul care sa imi taie unghiile de la piciorul drept si unul de la stangul."

Revenind, cand am ajuns de dimineata la birou mi-am scris toate lucrurile pe care trebuie sa le rezolv, pentru ca le visez noaptea si m-am gandit ca ar fi bine sa le descarc pe hartie. Sa vedem cum dorm la noapte.

Cert e ca pe 25 mai imi vine si labradorul galben (pestisorule, chiar esti ceva special!) si dupa ce ca trebuie sa tai bugetul de shopping ca sa il platesc, trebuie sa gasesc si pe cineva care sa aiba grija de micut cat sunt plecata sa ma tavalesc bezmetic la dans si prin corturi (Missy? Stoicescu? E sansa voastra sa va luati revansa pentru lasatul sinsilelor nemancate ultima data...).

Inchei cu "song of the day": The (International) Noise Conspiracy - Under A Communist Moon.

Book, Food, Music - my favorite salad.

When touring the country, there are only so many times one can stomach Taco Bell, Burger King and KFC; no one knows this better than touring musicians, as journalist Zuaro proves in this winning collection of on-tour favorites that run the gamut from simple (Death Cab for Cutie's Veggie Sausage and Peanut Butter Sandwich) to upscale (Patrick Phelan's Swanky Mac N Cheese, featuring lobster and white truffles) to no-scale (the secret to Strung Out's Rock 'N' Ramen is using two Ramen flavors, not one). There's a band for just about every facet of the indie rock world, a diversity of taste reflected in recipes ranging from Battles's Roasted Bone Marrow "Battles Style" to Camera Obscura's Vegetarian Paella. Naturally, there's a fair number of meals that won't sound like a good idea until after 3 a.m., such as a combination of onions, peppers, cheese, eggs and refried beans that Silkworm calls a Cheesy Sleazy. Covering all the bases, including drinks (They Might Be Giants offer up a Countrypolitan with cranberry and pomegranate juice), each recipe also includes comments from the submitting musicians-some more coherent than others (quoth NOFX's El Hefe, "make some mac and cheese, then mix in a can of nelly chilly ... word")-making this a fun, faithful look at what rockers eat when they're not rocking out.
Copyright © Reed Business Information, a division of Reed Elsevier Inc. All rights reserved.

Inchei cu "quote of the day" - Missy, murdara de grasime la gurita, rontaind carnea de pe un os: "...Eu nu prea gust postmodernismul..."

Desktop de blogger

Mica provocare pe care am gasit-o la Eduard. Nu stiu cat de "de blogger" e desktop-ul meu, dar e haotic si eye-pleasing. Luati.



Inchei cu "song of the day": Mad Caddies - Backyard.

De Rahat. Cu R mare.

E oficial, astazi Tudor Giurgiu si-a anuntat demisia. Un om super inteligent, care nu ar fi renuntat la niste planuri pe care le facuse pentru epava care este TVR-ul daca nu ar fi avut motive serioase. Tudor e beyond ambitios, smart, si un om pe care ma bucur enorm sa pot spune ca il cunosc. De cand eram mica.
Poate e mai bine asa, Tudor are filme de facut.

Sandra, zi cu pozele alea cu Noua Zeelanda.

Inchei cu "song of the day": Foo Fighters - Gimme Stitches.

10 lucruri pe care nu le stiati despre Nihasa

Hai sa vedem cat de faimos esti, Nihasa. Pentru fanii tai care te cauta pe Google:

sex cu nihasa vreau sa fac copii cu nihasa doamna nihasa nihasa zeul sexului nihasa homosexual vreau sa ma marit cu nihasa nihasa supradotat te vreau nihasa detalii intime despre nihasa nihasa + lili = love nihasa face copii frumosi nihasa armasar de prasila

1. Lui Nihasa ii place salamul de vara prajit.
2. Nihasa "ar da acolo" la Amy Winehouse.
3. Nihasa <3 OCS.
4. Nihasa are o fobie legata de limba franceza.
5. Nihasa poate sa asambleze un gratar in 10 minute (folosind instructiunile).
6. Nihasa sta foarte bine cu orientarea geografica.
7. Nihasa gateste popcorn, nu il cumpara pre-ambalat.
8. Nihasa are intalniri regulate cu diverse grupuri organizate.
9. Nihasa e mult prea politicos in persoana.
10. Nihasa e foarte inalt! (asta pentru cine nu l-a vazut live)

Inchei cu "song of the day": Eve 6 - Jet Pack.

Fel principal: Lagwagon, Live in a Dive

Soundtrack:





Am fost, am vazut, am ascultat, am transpirat, am filmat, mi-am dat drumul, am venit acasa.
De unde sa incep... In sfarsit am facut ceva fotografii de afara si la intrarea in Arena. Where the beautiful people congregate:


Sa intram. Cu curaj, cu curaj... Uite ce frumos e in baia baietilor:


Habar nu am cine canta in deschidere, pe bilet scrie doar Lagwagon. Noroc cu masa de merchandise - daca langa treburi cu Lagwagon se vand chestii cu No More Encore (AU) si Uncommon Men From Mars inseamna ca ei. Adica ei canta in deschidere. Coincidenta - chiar saptamana trecuta am ascultat pentru prima oara Uncommon Men From Mars. Amuzant, nu?! Mie mi s-a parut amuzant.
Incep No More Encore destul de rapid, pentru ca la Viena e regula sa se termine concertele inainte sa plece ultimul metrou, sa aiba tinerii cu ce sa ajunga acasa. Iata baietii:


Foarte digerabil de altfel, am si filmat o melodie dar am uitat sa o salvez, poate as fi postat-o aici. Sau poate am facut intentionat in egoismul meu... Sa fie totul numai AL MEU!
Nu, glumesc. A fost din pura si sincera prostie. H-anyway... Urmeaza Uncommon Men From Mars. Foarte tare! Mi-au placut maxim! Mi s-a parut foarte amuzant ca tobosarul si unul dintre chitaristi erau vopsiti din aceeasi cutie de vopsea (ADOR!) si anume verde. M-am uitat incantata la evolutia baietilor, dar nu imi dadeam seama de ce ma simt usor bulversata. Abia la final am realizat ca se tot schimbau intre ei la instrumente, de unde mare agitatie pe scena, de unde imi era greu sa imi formez o imagine stabila a scenei, de unde conflictul meu interior.
A, si la final au cantat cover dupa "Fight for Your Right".


Bere, suc, "Tine tu locul pana fac si eu un pipi sincer" cum spune Andreea, uite un baiat dragut, uite doi, uite o suta (useful tip: se pare ca punkistii austrieci nu agata nimic, eventual se lasa daca face vreo domnisoara efortul).
Sa trecem la treburi serioase. In primul rand, Joey Cape avea o barba exceptionala. Un domn, practic. Inca de la inceputul concertului stimatii au anuntat ca playlist-ul va fi unul foarte "self-indulgent", adica or sa cante ce au chef baschetii lor. Incerc sa fiu organizata, dar mi-e foarte greu. Inca sunt cu entuziasmul in gat, pot sa spun linistita ca din tot ce am vazut pana acum a fost concertul care mi-a placut cel mai tare.
OK, spilcuiesc ce am retinut din playlist, cu ceva observatii legate de anumite melodii: Choke, Lullaby, Alien8 (cantat impecabil la voce de Chris Flippin - aka Big Bitch - care a refuzat sa cante la chitara melodia asta, asa ca a facut schimb de task-uri cu Joey), Wind In Your Sail, Black Eyes, No One, Violins, Dividers (unde Joey a spus "We don't usually do this kind of thing, but sing along No dividers!"), Kids Don't Like To Share, Lag Wagon, Never Stops, Automatic, May 16th, Heartbreaking Music ("This is an anti-God song!"), Falling Apart, Razor Burn (inainte de care s-a facut misto de Joey care si-a luat ferma in Montana si nu isi mai permite lame de ras, ergo barba stufoasa), One Thing To Live si la bis (unde au cantat vreo 4 melodii, desi ii tot dadeau oamenii de la Arena jos de pe scena pe motiv de "Curfew, curfew!") a fost si Know-it-all, cu unul dintre baietii de la Uncommon Men From Mars la voce, pentru ca ei ii rugasera sa cante melodia respectiva. Mi-au lipsit Love Song si Making Friends.



Chestii dragute de pe la concert... Joey a zis ca se jura ca Arena e cea mai misto sala de concerte din Europa. La un moment dat cineva din public i-a dat o tigara pe care el si-a bagat-o calm in nas. Am uitat sa mentionez ca era foarte greu sa vezi formatia pentru ca pe scena erau mereu cel putin 5 copii care asteptau sa faca stage-diving. In afara de asta, Joey i-a bagat si tinut un deget in ureche lui Leon cat a cantat o bucata la voce, a uitat de vreo trei ori versurile, a zis "My balls are really sweaty", a raspuns la telefon in timpul bisului ("...actually I'm on stage right now, but when my phone rings, I answer it!"), a cantat la tobe prima melodie de la bis (in timp ce Dave Raun - tobosarul - a anuntat ca in sfarsit are si el voie sa vorbeasca virgula cu publicul, dar doar pentru ca era ziua lui de nastere :) ). La un moment dat, pe scena a ajuns nu un telefon pierdut sau o cheie pierduta, ci un adidas pe care si-l pierduse cineva.


Baiatul de la Security avea tricou cu Kings of Nuthin'. Foarte, foarte, foarte multi copii din public aveau tricouri cu Dropkick Murphys si la sfarsitul concertului, cand ieseam din sala, chiar am auzit pe cineva strigand "Let's go Murphys!".
Sunt epuizata. Go home.

Inchei cu "song of the day": Lagwagon - Sad Astronaut.