Deschide usa si fugi.

Am dat azi pe net intamplator, asa cum se intampla atat de des, peste fotografia asta si am avut un flashback brusc de imagini, senzatii, mirosuri si atmosfera.
Imi aminteste foarte tare de drumurile cu masina spre mare de cand eram mica. Mi se parea infinit de lung drumul asta... Stateam pe bancheta din spate cu fratele meu (asta inainte sa avem voie sa stam in fata, chestie care a trezit scandaluri interminabile "Eu stau la dus, tu la intors..." "Ba nu, eu merg in fata la dus...") si ma uitam pe geam. Si erau campurile imense de rapita, grau, maci, floarea soarelui. O imagine clasica, nu cred ca exista cineva care nu oprea sa faca poze sau sa culeaga floarea soarelui (pentru flori sau pentru semintele parca mai bune crude, eu personal mi-am distrus mainile foarte des cu perisorii aspri de pe tulpinile lor) sau maci si albastrele, distrugand in proces o bucata insemnata de camp de grau.
Dupa ce era scandal in masina pana ne asezam si ne potoleam din mancat sanvisuri, pasat sticla de suc si batutul pe reviste, se facea liniste. Tata punea casete cu muzica (Sting, Prince, Genesis sau Propanganda daca se simtea aventuros) si nimeni nu mai zicea nimic. Doar ne uitam pe geam. Evident, la un moment dat eu adormeam.
S-a intamplat o data sa ma trezesc din somnul meu in mijlocul unei ploi cu pietre de gheata, in mijlocul unui haos in care tata incerca sa acopere luneta cu o patura ca sa nu se sparga, mama se panica, frati-miu era fascinat de tabloul apocaliptic si eu eram buimaca si debusolata complet.
Asta e fotografia asta. Momentul cand m-am trezit din cauza vocilor lor, mi-am dat seama ca motorul era oprit si masina parcata pe dreapta si afara era intuneric si haotic, dar frumos in acelasi timp. Nu mai stiu exact de ce anume era campul langa care oprisem, parca era mai tarziu vara si erau chiar rotocoale de fan deja stranse, dar nici nu mai conteaza. Asta era. Exact momentul ala.

Inchei cu "song of the day": Teenage Fanclub - Your Love Is The Place I Come From.