Am doua probleme: femeile si barbatii.

Urata specie e femeia in Romania. Pe cuvantul meu... Urata rau.
Mergeam pe strada acum doua zile cu o colega si am observat alte doua domnisoare care mergeau pe cealalta parte a strazii. Le-am observat pentru ca se holbau la noi de parca ne cunosteau de undeva. Primul gest pe care l-am facut a fost sa ma uit daca am slitul desfacut.
Urasc genul ala de privire. Il stiu bine, pentru ca l-am aplicat si eu. Un amestec de curiozitate, rautate, spirit de competitie prostesc si da, "the green fairy". Nu absint, ci temuta invidie. Asa sunt femeile... rele. Rele, slabe, isterice, superficiale, innebunite dupa pozat in victima si barfa, preocupate numai de prostii. Majoritatea isi limiteaza interesele la lucrurile strict vitale (slujba, sot, copil, televizor, casa) in timp ce culmea distractiei inseamna pentru ele un gratar cu vecinii sau un concert gratuit cu o suta de formatii in parc. Si nu vorbesc de femeile care au acum o varsta, care au trait intr-un anumit context social si cultural si care nu au avut cum sa creasca altfel, nu stiu altceva.
Imi vine rau cand fac lucruri din astea de femeie. Inevitabil, am si eu o mostenire de specie. E greu sa scapi de ea... Incerc si e frustrant cand ma surprind in vreuna din ipostazele de mai sus. Dar eu macar le constientizez, imi pun niste probleme, ma macin sa gasesc raspunsul la niste intrebari care ajung beyond "Cum dracu' are proasta aia o masina mai buna ca a noastra?!".
Ma enerveaza ca femeia e asa in tara asta. Imi pare rau pentru alea care gasesc empowering discursurile de egalitate sau chiar de superioritate fata de barbati. Imi pare rau, e adevarat ca avem o maturitate superioara (adica imbatranim psihic mai repede) dar nu prea stim ce sa facem cu ea. Chiar suntem sexul slab. Nasol...

Lasa ca nici barbatul nu e mai cu mot. Acum trei ani, cand am fost prima oara la Barcelona in vizita la Maria, ne plimbam pe strada si am tras concluzia ca acolo exista o problema destul de mare: nu prea puteai sa faci diferenta intre cocalar si culean pentru ca erau toti imbracati intr-un fel, foarte ingrijiti si nu urlau de nicaieri ca alarma Blondy sau L.A. ca sa stii sa te feresti.
Fast forward, 2007, Bucuresti. Cu aceeasi colega admiram evenimentul care este Piata Romana seara, cand ies copiii de la scoala. In spatele nostru pe bordura de la metrou stateau vreo 6 baieti zgomotosi, pe genul ba-eti care pierd timpul in fata scarii blocului. DAR. Scara de bloc din Crangasi a devenit "in fata la KFC", si costumatia... Eeee... Altceva!
Daca domnisoarele care vor sa fie la moda poarta ca regula balerini de la Zara si un sirag lung de margele de plastic peste tricouasul stramt cu imprimeuri vintage, culeanul parvenit de sex masculin are si el o uniforma. Conversi, blugi skinny de la Kenvelo si tricou pe care nu trebuie sa lipseasca un vultur, o broderie army sau orice fel de aplicatie incarcata (cu cat mai asimetrica, cu atat mai bine).
Dar nu asta ne-a frapat... Nu e posibil in ce fel erau tunsi! Tokyo Hotel e putin spus pentru a descrie ce se intampla in capul lor. Colega mea, mai prietenoasa, i-a intrebat "Cine v-a tuns pe voi?". Aflam ca sunt "home-made", i-a tuns un prieten pe toti. Uau.
Am incercat sa le fac o poza, dar se tot ascundeau... De ce, nu stiu. Pai nu ati iesit la bulevard sa va admire lumea?! Nu sunteti mandri de "look"-ul vostru? Sa nu imi spuneti ca va stiti penibili si nu va mai trebuie sa fie si imortalizata pe pelicula incercarea disperata de a imita ceva ce ati vazut in Bravo...
Hmmm. Pai de ce, mai copii?

Asta e nene, oamenii sunt superficiali, rai si dau cu pietre. Si cine se jura pe troita din gradina de la TVR ca nu judeca omul (cel putin ca prima impresie) dupa ce animal se vede la exterior... ori e budist ori pur si simplu nu ii pasa.

UPDATE: Au... tocmai am avut o revelatie. Barbatii de genul asta ma enerveaza pentru ca sunt femei.
Oricum as calcula, we fall short.

Inchei cu "artist of the day": David Lanham.