Fel principal: Lagwagon, Live in a Dive

Soundtrack:





Am fost, am vazut, am ascultat, am transpirat, am filmat, mi-am dat drumul, am venit acasa.
De unde sa incep... In sfarsit am facut ceva fotografii de afara si la intrarea in Arena. Where the beautiful people congregate:


Sa intram. Cu curaj, cu curaj... Uite ce frumos e in baia baietilor:


Habar nu am cine canta in deschidere, pe bilet scrie doar Lagwagon. Noroc cu masa de merchandise - daca langa treburi cu Lagwagon se vand chestii cu No More Encore (AU) si Uncommon Men From Mars inseamna ca ei. Adica ei canta in deschidere. Coincidenta - chiar saptamana trecuta am ascultat pentru prima oara Uncommon Men From Mars. Amuzant, nu?! Mie mi s-a parut amuzant.
Incep No More Encore destul de rapid, pentru ca la Viena e regula sa se termine concertele inainte sa plece ultimul metrou, sa aiba tinerii cu ce sa ajunga acasa. Iata baietii:


Foarte digerabil de altfel, am si filmat o melodie dar am uitat sa o salvez, poate as fi postat-o aici. Sau poate am facut intentionat in egoismul meu... Sa fie totul numai AL MEU!
Nu, glumesc. A fost din pura si sincera prostie. H-anyway... Urmeaza Uncommon Men From Mars. Foarte tare! Mi-au placut maxim! Mi s-a parut foarte amuzant ca tobosarul si unul dintre chitaristi erau vopsiti din aceeasi cutie de vopsea (ADOR!) si anume verde. M-am uitat incantata la evolutia baietilor, dar nu imi dadeam seama de ce ma simt usor bulversata. Abia la final am realizat ca se tot schimbau intre ei la instrumente, de unde mare agitatie pe scena, de unde imi era greu sa imi formez o imagine stabila a scenei, de unde conflictul meu interior.
A, si la final au cantat cover dupa "Fight for Your Right".


Bere, suc, "Tine tu locul pana fac si eu un pipi sincer" cum spune Andreea, uite un baiat dragut, uite doi, uite o suta (useful tip: se pare ca punkistii austrieci nu agata nimic, eventual se lasa daca face vreo domnisoara efortul).
Sa trecem la treburi serioase. In primul rand, Joey Cape avea o barba exceptionala. Un domn, practic. Inca de la inceputul concertului stimatii au anuntat ca playlist-ul va fi unul foarte "self-indulgent", adica or sa cante ce au chef baschetii lor. Incerc sa fiu organizata, dar mi-e foarte greu. Inca sunt cu entuziasmul in gat, pot sa spun linistita ca din tot ce am vazut pana acum a fost concertul care mi-a placut cel mai tare.
OK, spilcuiesc ce am retinut din playlist, cu ceva observatii legate de anumite melodii: Choke, Lullaby, Alien8 (cantat impecabil la voce de Chris Flippin - aka Big Bitch - care a refuzat sa cante la chitara melodia asta, asa ca a facut schimb de task-uri cu Joey), Wind In Your Sail, Black Eyes, No One, Violins, Dividers (unde Joey a spus "We don't usually do this kind of thing, but sing along No dividers!"), Kids Don't Like To Share, Lag Wagon, Never Stops, Automatic, May 16th, Heartbreaking Music ("This is an anti-God song!"), Falling Apart, Razor Burn (inainte de care s-a facut misto de Joey care si-a luat ferma in Montana si nu isi mai permite lame de ras, ergo barba stufoasa), One Thing To Live si la bis (unde au cantat vreo 4 melodii, desi ii tot dadeau oamenii de la Arena jos de pe scena pe motiv de "Curfew, curfew!") a fost si Know-it-all, cu unul dintre baietii de la Uncommon Men From Mars la voce, pentru ca ei ii rugasera sa cante melodia respectiva. Mi-au lipsit Love Song si Making Friends.



Chestii dragute de pe la concert... Joey a zis ca se jura ca Arena e cea mai misto sala de concerte din Europa. La un moment dat cineva din public i-a dat o tigara pe care el si-a bagat-o calm in nas. Am uitat sa mentionez ca era foarte greu sa vezi formatia pentru ca pe scena erau mereu cel putin 5 copii care asteptau sa faca stage-diving. In afara de asta, Joey i-a bagat si tinut un deget in ureche lui Leon cat a cantat o bucata la voce, a uitat de vreo trei ori versurile, a zis "My balls are really sweaty", a raspuns la telefon in timpul bisului ("...actually I'm on stage right now, but when my phone rings, I answer it!"), a cantat la tobe prima melodie de la bis (in timp ce Dave Raun - tobosarul - a anuntat ca in sfarsit are si el voie sa vorbeasca virgula cu publicul, dar doar pentru ca era ziua lui de nastere :) ). La un moment dat, pe scena a ajuns nu un telefon pierdut sau o cheie pierduta, ci un adidas pe care si-l pierduse cineva.


Baiatul de la Security avea tricou cu Kings of Nuthin'. Foarte, foarte, foarte multi copii din public aveau tricouri cu Dropkick Murphys si la sfarsitul concertului, cand ieseam din sala, chiar am auzit pe cineva strigand "Let's go Murphys!".
Sunt epuizata. Go home.

Inchei cu "song of the day": Lagwagon - Sad Astronaut.