Cine sapa groapa altuia... o sapa subliminal pentru el insusi.
Ma uit pe bloguletul asta si observ ca nu am mai scris de foarte mult timp ceva asa... mai insightful. Sa se planga la loja, sa se aplaude frenetic in public, sa se arunce cu petale de trandafir, sa ne uitam impreuna la poze cu familia, sa lipim abtibilde pe frigider. Asa ca iata... I'm sharing.
Sunt maestra in auto-sabotaj. Oricat as imbatrani, oricate mi s-ar intampla, oricate as invata, oricate bucati in zona bucala mi-as administra, continui sa ma auto-sabotez. La munca, acasa, cu prietenii, cu iubitii, cu necunoscutii, cu oamenii care nu imi plac, chiar si cu oamenii care imi plac dar pe care nu ii cunosc. Sunt genul de om care pentru asa ceva chiar nu are nevoie de ajutor din afara. Ma ocup singura de toate! Probabil din cauza ca intotdeauna am fost un pic control-freak... Sa sumarizam.
- cand trebuie sa iau o decizie (de exemplu daca intr-o anumita directie trebuie actionat sau nu), voi lua mereu decizia care zgandare buba; nu suport pasivismul
- daca accidental se intampla sa zgandar o buba la care s-a mai umblat cu rezultate catastrofice (infectie, spitalizare, operatie, amputare), fiind absolut constienta ca sansele ca rezultatul sa fie diferit e insignifiant, voi zgandari fericita buba dimineata, la pranz, la ceai si la gustarea de dinainte de cina, cu pixul, cu paleta de muste, cu peria de par si cu orice minunatie abraziva; i'm a go-getter, you see :)
- atunci cand situatia explodeaza intr-un mod neplacut, nu numai ca sunt absolut surprinsa (:o Shocker!) dar sunt convinsa ca singura solutie la rezolvarea problemei este... da, ati ghicit... sa ne scarpinam in continuare; "all the way to the wood", cum ar spune Billie Joe Armstrong
- acum trebuie sa recunosc... s-a intamplat de cateva ori ca (urmeaza un citat absolut respingator de penibil, dar e de atat de "de prost gust" incat nu ma pot abtine) "instinctul meu de fata mare" sa nu ma insele, si atunci pot sa imi trantesc seara fundul pe canapea in fata televizorului si sa simt ca o merit; sa bem pentru asta
- si oricum, ca sa inchei cu o scuza (ma scuz eu fata de mine, evident), se spune ca e mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva nu ai facut... e mai distractiv!
Tocmai mi-am dat seama ca e posibil, ba nu, e chiar probabil sa fi pierdut pe drum subiectul cu auto-sabotajul. Mai bine, oricum sunt sigura ca nu era un subiect foarte interesant... Flipped it. Si daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, va spun ca v-am impartasit un pic din ghiveciul asta pentru ca astazi la birou cineva mi-a spus "Cateodata, daca inchizi ochii si ignori un task care trebuie facut, o sa fii socata sa vezi in ce procent mare se rezolva de la sine. Mai freac-o si tu pe terasa...". "Task" si "terasa" in aceeasi fraza? Amin!
Deci sfatul zilei (bonus) e "Go for it!". Ce se poate intampla? (astept comment-uri cu scenarii cat mai scabroase)
Inchei cu "painter of the day": Pepijn van den Nieuwendijk.
Sunt maestra in auto-sabotaj. Oricat as imbatrani, oricate mi s-ar intampla, oricate as invata, oricate bucati in zona bucala mi-as administra, continui sa ma auto-sabotez. La munca, acasa, cu prietenii, cu iubitii, cu necunoscutii, cu oamenii care nu imi plac, chiar si cu oamenii care imi plac dar pe care nu ii cunosc. Sunt genul de om care pentru asa ceva chiar nu are nevoie de ajutor din afara. Ma ocup singura de toate! Probabil din cauza ca intotdeauna am fost un pic control-freak... Sa sumarizam.
- cand trebuie sa iau o decizie (de exemplu daca intr-o anumita directie trebuie actionat sau nu), voi lua mereu decizia care zgandare buba; nu suport pasivismul
- daca accidental se intampla sa zgandar o buba la care s-a mai umblat cu rezultate catastrofice (infectie, spitalizare, operatie, amputare), fiind absolut constienta ca sansele ca rezultatul sa fie diferit e insignifiant, voi zgandari fericita buba dimineata, la pranz, la ceai si la gustarea de dinainte de cina, cu pixul, cu paleta de muste, cu peria de par si cu orice minunatie abraziva; i'm a go-getter, you see :)
- atunci cand situatia explodeaza intr-un mod neplacut, nu numai ca sunt absolut surprinsa (:o Shocker!) dar sunt convinsa ca singura solutie la rezolvarea problemei este... da, ati ghicit... sa ne scarpinam in continuare; "all the way to the wood", cum ar spune Billie Joe Armstrong
- acum trebuie sa recunosc... s-a intamplat de cateva ori ca (urmeaza un citat absolut respingator de penibil, dar e de atat de "de prost gust" incat nu ma pot abtine) "instinctul meu de fata mare" sa nu ma insele, si atunci pot sa imi trantesc seara fundul pe canapea in fata televizorului si sa simt ca o merit; sa bem pentru asta
- si oricum, ca sa inchei cu o scuza (ma scuz eu fata de mine, evident), se spune ca e mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva nu ai facut... e mai distractiv!
Tocmai mi-am dat seama ca e posibil, ba nu, e chiar probabil sa fi pierdut pe drum subiectul cu auto-sabotajul. Mai bine, oricum sunt sigura ca nu era un subiect foarte interesant... Flipped it. Si daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, va spun ca v-am impartasit un pic din ghiveciul asta pentru ca astazi la birou cineva mi-a spus "Cateodata, daca inchizi ochii si ignori un task care trebuie facut, o sa fii socata sa vezi in ce procent mare se rezolva de la sine. Mai freac-o si tu pe terasa...". "Task" si "terasa" in aceeasi fraza? Amin!
Deci sfatul zilei (bonus) e "Go for it!". Ce se poate intampla? (astept comment-uri cu scenarii cat mai scabroase)
Inchei cu "painter of the day": Pepijn van den Nieuwendijk.
2 Comments:
pai... daq tot zici asha frumos cu "go for it", nu era vorba k trebuie sa faci ceva? hai k nu potzi sa dai inapoi acum! :D
ha ha ha... hiena mica...
se face draga... these things take time. oricum contactul s-a stabilit :D
Post a Comment
<< Home