Tuesday, May 20, 2008

Movin' to the country, gonna eat me a lot of peaches.

Asteptam de mult sa transform blogul asta in jurnal de expat... Mi s-a indeplinit visul! Ma rog, nu 100%, pentru ca nu sunt chiar expat. Mai degraba "violent dezradacinata". Violent pentru ca totul s-a intamplat foarte repede.

Pe scurt (asta o sa fie singurul lucru scurt la post-ul asta), mi s-a oferit un job la McCann Dusseldorf si l-am acceptat, deci iata-ma. In sfarsit sunt copywriter in limba engleza! Evident ca primul proiect pe care l-am avut era mult mai simplu de facut in limba romana. Pentru ca asa merg lucrurile. Dar sunt multe de povestit, deci...



Orasul e foarte frumos, se vede de altfel un picut si in pozele de mai jos. Avem strazi frumoase, arhitectura frumoasa, promenada, plaja langa rau, poduri spectaculoase si parcuri (cu fauna fantastica: sobolani de apa, veverite, rate, gaini negre cu picioare verzi, papagali, gaste, lebede, pasaret de tot felul, iepurasi etc). Numai caini si pisici nu sunt pe nicaieri. Cel mai mare soc cultural pe care l-am avut a fost ca in parcuri nu numai ca se sta pe iarba (hmmm), dar se face plaja la slip. Baietii adica in slip, fetele in costum de baie. Deci vezi in mijlocul orasului, in parcul central, oameni iesiti in pauza de masa sa faca plaja in slip si sa manance pranzul. E destul de socant. In continuare imi e ciudat faptul ca orasul e impartit in doua de rau, de parca ar fi doua orase de fapt (oricum in partea mai mica e zona unde stau bogatasii, deci e ca un fel de suburbie classy).







Pana acum noi (eu si art-ul meu, Diana) am stat intr-un cartier care se numeste Bilk si care e in sudul orasului. Avem fiecare cate o garsoniera platita de agentie, dar avand in vedere ca eu am suferit o depresie post-partum de casa, in fiecare seara ma duc la usa la Diana cu plapuma in brate sa dorm la ea. In plus, Diana gateste si face curat, deci ne place de ea. De pe 1 iunie avem un apartament nou, intr-o zona super basinoasa, pe care nu stiu pana in ziua de azi cum ni-l permitem, dar de ce sa punem intrebari inutile? Il avem si gata. E destul de maricel, si balconul nostru da exact spre unul din cele mai cochete parcuri de pe aici, Zoo Park (deci noi am hotarat ca aia e our front yard, ceva poze mai jos). Cat despre impartirea dormitoarelor, eu am luat dormitorul mic cu baia fara cada (doar dus), ca sa am "leverage" cand nu imi place ceva prin casa... Diana in schimb are pana si bideu. S-a terminat toooot!



Daca tot suntem la capitolul "administrative", sa va plictisesc un pic cu chestiile pe care a trebuit sa le rezolvam de cand am venit. In primul rand, permis de rezidenta si de munca. Pentru primul a trebuit doar sa ne plictisim vreo doua ore intr-o institutie oarecare, dar pentru ala de munca a fost chiar amuzant. Din cauza ratei mari de somaj, daca vrei sa angajezi un strain trebuie sa dovedesti ca nici un neamt nu putea sa faca slujba respectiva si a trebuit neparat sa aduci un strain. Si pune-te pe distractie! A trebuit sa producem pana si diplome de facultate si recomandari de la fostele agentii. Superperfeeeect! Ma rog, le-am rezolvat. Ne-am facut si cont de banca. Am semnat contractul pentru apartament. Ne mai trebuie urmatoarele: telefon mobil, abonament transport in comun, bicla, laptop si net acasa. Nu e usor sa iei viata de la zero, si abia acum mi-am dat seama cat de distractiv e.

La munca e la fel de haotic ca la Bucuresti, surprisingly enough. Brief-uri vagi, haos in intalniri... DAR. Ce se prezinta hotaram impreuna. Ne strangem toate echipele si votam. Si directorul de creatie executiv e de acord cu ce hotaram toti. Ce nu imi place e ca sunt trei directori de creatie - unul executiv, un head of art si urmeaza sa vina un native english speaker head of copy. Deci parca totul dureaza mult mai mult pana ne punem toti de acord. Inca nu mi-am adus nici un lucru personal la birou. NIMIC. Nici mouse-ul primit cadou de la colegi cand am plecat din tara, nici colectia de reni, nici postere... M-am hotarat sa nu aduc nimic pana nu sunt multumita de cum merg lucrurile si am lucrurile sub control (can you say "CONTROL FREAK"?!). Mi-am pus o poza pe desktop, recunosc. Dar atat.





Pana acum toata lumea s-a purtat foarte frumos cu noi, de la directorul general, francez, Tenguy (care e bestial), pana la directorul de creatie pe L'Oreal (Philippe, tot francez, mai in varsta dar absolut adorabil). In creatie sunt numai baieti, deci ne-am simtit in elementul nostru. Si baietii ne-au tot scos in oras, mergem si la masa impreuna, s-au oferit sa ne ajute cu orice avem nevoie, deci e loc de prietenie si dupa munca. E gasca, imi place, recunosc ca simt niste limite nevazute apropos de socializare, dar oricum oamenii sunt mult mai calzi si deschisi decat ma asteptam.

Mancarea, capitolul meu preferat. Cheltuim cam 12 euro la trei zile la supermarket, dar ne luam orice poftim. Cand iesim sa mancam de pranz in oras ne costa pana in 10 euro, ca mergem pe unde e ieftinut langa munca - nimeni nu isi permite sa plateasca mult si sa manance in fiecare zi afara. Diana zice ca e mandra de mine ca beau mai mereu bere, dar aici e mai amuzant ca au tot felul de beri si tot experimentam diverse alea-alea. Bere cu suc de banane, bere cu lime, alt (care e berea lor), Astra cu ceva gen Sprite, asemanator cu Radler-ul, etc. Dar sambata cand s-a iesit la betie s-a baut Jagermeister. In centru, in orasul vechi, sunt 'nspe mii de restaurante de toate felurile, deci poti manca orice poftesti. Eu mai nou am re-descoperit inghetata, dupa care nu ma omoram, datorita standului Haagen-Dazs. Mmmm.

Okay, party. Week-end-ul trecut a fost primul meu week-end oficial de trait aici, pentru ca saptamana trecuta am fost la Londra. Nu cred ca va puteti imagina ce e in orasul vechi (party central) sambata seara. Cand mergi spre centru, orasul e gol si e liniste totala. Pana ajungi in Altstadt... frate, zici ca e Revelionul dinaintea Apocalipsei! TOT orasul e acolo, oamenii beau si urla pe strazi, imbracati in costume de Teletubbies si camasi hawaiene. Sunt atat de galagiosi de te sperii, pe bune, mai ales ca nu intelegi ce pisici tipa. Sunt mii de gasti iesite la petreceri de burlaci si burlacite care umbla imbracati la fel, parca sunt la drinking camp. Mai trece politia care se distreaza de ce vad si cate o ambulanta care se chinuie sa adune betivi iremediabili de pe stradute. E HAOS! Revelion in Bucuresti x 100, si asta e doar o seara normala de sambata. E destul de intimidant, mai ales pentru the official couch potato - EU... Evident, am reperat rapid barul de rockeri batrani. Barul de punkisti tineri se lasa inca asteptat, dar macar mergem la concert la Foo Fighters in iunie. Foo Fighters la mine in oras. Double mmmm.



Asea, shopping. H&M, Carhartt (aici se vor duce toti banii mei, am ochit si o bicicleta) si mai sunt tot felu', dar noi pe la astea ne facem treaba. Mai sunt magazinase de punkisti micute si exclusiviste care sunt misto, cat despre pantofi - nici nu are rost sa deschid discutia, gasesti orice. Pentru cd-uri exista minunatul Saturn, pe care il iubim si veneram. Inca nu am dat iama salbatic, dar evident gasesti orice ti-ar putea trece prin cap.

Cat despre mood-ul meu, nu a fost chiar bun. Fusesem avertizate de un prieten care s-a mutat in Australia ca dupa excitement-ul de inceput urmeaza o mega depresie. La mine depresia a inceput din secunda in care tata (care a condus pana aici ca sa caram bagajele si sa tinem masina) s-a urcat in avion sa plece acasa. Prezenta lui aici era un catalist, it still felt like a holiday. Cand a plecat, m-am rupt. In seara aia stiu ca am primit un mesaj de la un prieten in care scria "You live in Germany now", si m-am socat. Dupa aia au inceput toate problemele administrative. E foarte frustrant sa nu intelegi limba, mai mult decat ma asteptam. Deci ne luptam cu acte, cautat apartament, faptul ca ne mutasem de acasa, adaptatul in oras, adaptatul la munca, limba straina total, MAC in loc de PC, toate peste noi in acelasi timp. Si atunci cand aveam un moment de liniste tot imi bazaia in cap cate avem de facut/inteles/invatat. A fost si inca e greu. Dar parca ma mai inseninez. Ma bucura mult faptul ca suntem foarte aproape de mii locuri care se pot transforma lejer in destinatii de week-end driving (Paris, Amsterdam, Belgia, finally putem merge cu masina pana la Londra sau in Suedia daca vrem). La munca incepe sa mearga bine, vad ca oamenii sunt multumiti de noi. Incet-incet o sa prind un pic de echilibru si o sa fiu mai ok. Poate cand ne mutam in apartamentul nou, unde stiu ca urmeaza sa stam cel putin un an. Si pana atunci o sa invat mai mult decat "Schande uber dich!" (sa iti fie rusine!) si "Haben sie kleber?" (Aveti lipici?). Si o sa ma simt mai sigura pe mine la birou, si o sa stiu un coafor ok si unde se mananca cel mai bun sushi.

Si asa cum imi place sa imi spun in fiecare seara inainte de culcare, primul lucru pe care il voi face cand invat limba e sa citesc Nietzsche in original.



Inchei cu "song of the day": Paramore - Crushcrushcrush (la radio non-stop).

12 Comments:

Blogger iancu said...

Fain ai mai scris (deformare profesionala, nu? :D). Ma bucur sa vad ca in vest sunt apreciati creativii romani. Cred ca e o adevarata placere sa traiesti intr-un oras (si o tara) mai "civilizat" decat excesiv-de-balcanicul Bucuresti.

Ma mira un pic ca nici la ei in agentie nu e mai multa ordine, ca de obicei ma astept de la cei mai "sus" ca noi sa fie mai ok. Desi daca ma gandesc bine cand m-am mutat din Cluj in Buc am ramas dezamagit sa vad ca nivelul profesional nu era cine stie ce mai grozav (noroc ca exceptiile merita mutatul). Iar in Polonia am vazut un haos total in scoala de design, dar, cum se spune, "shit got done". Probabil s mai constiinciosi, in ciuda debandadei aparente:)

Asa bine ai descris depresia incat mi-am adus aminte cum m-am simtit eu singur printre straini. Esti de admirat, ia mult curaj (sau o doza buna de inconstienta :P) sa te muti in alta cultura, mai ales cand limba lor iti e straina. Dar e bine ca ai pe colega :)

Te invidiez ca vei trai intr-o tara "design-conscious". Cred ca asta ma doare cel mai tare legat de romani, incultura lor vizuala. Dar incet, incet, sper...

Bafta multa si mai ales acomodare rapida (asa greu nu ar trebui sa-ti fie, fizic esti destul de "ariana" :D).

10:48 PM  
Blogger silvia g said...

multumesc frumos de comment, orice sprijin e bine-venit, trust me :)

sa vedem cum o sa mearga faza asta cu acomodarea... cu timpul, cu timpul!

4:38 PM  
Blogger iancu said...

Cu mare placere, sper sa te descurci (sa va descurcati bine) p'acolo si mai ales sa aveti proiecte faine, poate si ceva premii :)

Good things come to those who wait, nu? :D

12:02 AM  
Blogger Monica said...

Sa nu plingi, maica, sa nu plingi :))). N-ai de ce. O ai pe Butashika linga tine, nu sinteti singure-cuc, va mai murati si voi in zeama vestica... Hai ca poti!

Ia de-aici un link, pentrucacasa-ti mai aduci aminte: http://www.youtube.com/watch?v=mxCZOnCgRx0

Sa ne tii la curente, bre!

Aufwiedersehn (sau cum naiba s-o scrie)si pe curind,
M

3:52 PM  
Blogger silvia g said...

hai ca m-ai facut fericita cu filmuletul ala, serios!

pup tare

2:19 PM  
Blogger albeenah said...

"Schade uber dich!" ;)
u'll get there...cu acomodarea...sunt convinsa...give it Zeit

3:30 PM  
Blogger silvia g said...

e schande, sa stii. verificata pe nemti.

mersi de incurajari!

6:48 PM  
Blogger Cata said...

Welcome to ze germans. Tara mea de exil. Din care sper sa scap cat de curand.

Draga mea, esti oricand binevenita sa te urci in tren si sa vii la mine. O punem de-un party prin Frankfurt sau pe oriunde altundeva, numai chef sa ai! Poate-ti pica mai usor acomodarea.

Btw, o punem de-un Southside?

12:40 AM  
Blogger silvia g said...

vreau sa ajung prin frankfurt intr-un week-end, iti dau un semn cand ma hotarasc. saptamana asta ma mut in apartamentul nou, asa ca dupa aia. cand e southside? eu merg la nova rock peste doua saptamani.

10:12 AM  
Blogger Lara said...

super tare blogul asta al tau, am dat o cautare pe google dupa nush-ce si te-am gasit pe tine :) si ma bucur tare! eu-s calatoare intre RO si Austria, dar depresia ma apuca de cate ori plec de la Viena, desi, intre timp, m-am gandit eu ca nici RO nu e chiiiiiiaaaaaaaaar asa rea. o sa mai vin sa mai citesc, ai grija, si numa bine!

3:10 PM  
Blogger silvia g said...

multumesc frumos, ma bucur ca te-am amuzat. mai treci, e gratuit si mai am multe masline de debitat! numai bine si tie.

10:12 AM  
Blogger ivalki said...

Nietzsche :X ;)

6:10 PM  

Post a Comment

<< Home

eXTReMe Tracker