Expensive ennui

Eu, pe canapea, la mine acasa. In sufrageria mea. Cred ca e dupa-amiaza. E soare afara, intra pe geam prin perdea, si pe strada e liniste. Televizorul e stins. Pe fundal, "America" (Tom Waits & Allen Ginsberg). E prima oara cand ascult cu adevarat versurile si imi da senzatia aia care te face sa zambesti. Cand chiar daca nu e nimeni acolo sa te vada sau sa auda ce asculti, te gandesti "Modesty aside, I turned out pretty cool...".

Incearca sa traduci asta in romana. Cu toate nuantele.

Am un tricou alb care are un craniu mare facut din material baroc pe spate. De la Kenvelo. Am observat la Rock Im Park ca are o pata mica, maro, pe fata. E un moment bun sa ma duc sa cumpar o sticla de clor (ce fac cu restul?! nu sunt genul de gospodina care foloseste clor des...) si sa pun tricoul asta la inmuiat cu clor pe pata.
O dupa-amiaza in care pot sa fac un efort pentru a scoate o pata neglijabila, de pe un tricou oarecare, din zecile pe care le posed. Pot sa supravietuiesc si fara sa o scot. Dar uite ca am timp si chef sa fac o asemenea activitate neinsemnata ACUM, pentru ca am rezolvat toate treburile importante. Pentru ca lucrurile mari sunt stabile si clarificate. Ma duc sa iau clor.

Acolo trebuie sa ajung. Cred ca am luat-o fix pe unde trebuie.

Inchei cu "artist of the day": Sandrine.