Daca mai era nevoie de confirmare

Iata dovada concreta ca am ajuns ce trebuia. Week-end-ul trecut a venit mama in vizita si pe fundul gentii a gasit fotografia asta, probabil pierduta de ceva ani. Eu, avida de orice de acasa, am pus gheara lacoma promitandu-i ca i-o trimit scanata... sau ceva. Si m-am amuzat foarte tare de ce am apucat de pe festiva tava: stilou - ok, asta s-a confirmat; caseta de muzica - si asta, cat incapea. Dar... calculator? Poate e vorba de partea aia din mine care si cand sunt eu beata aduna betivii din anturaj de pe strada sa nu ii calce masina, sau aia care trebuie sa stie exact unde doarme la noapte, sau care stie mereu exact cati bani are pe card/in portofel/datorie/de primit inapoi, aia care isi aranjeaza tricourile pe culori, care vrea ca lucrurile sa fie ASA si nu "asa si asa", aia care uraste sa faca vreo greseala cand vorbeste pe Messenger, aia care printeaza ca o tocilara orice document inutil de calatorie, aia care stie mereu unde ii e telefonul, aia care isi muta lucrurile pe birou in exact pozitia dinainte sa faca altcineva curat. Mmmm nu, nu stiu de la ce vine calculatorul.

Revin cu povesti de groaza din exil (geografic si mental).

Inchei cu "song of the day": Nick Cave & the Bad Seeds - Henry Lee.