Leapsa revine
De data asta, din taramuri utopice. O carte. Una. Una? E urata asta... O melodie, un barbat, un film, o carte... E dureros. Dar hai sa incercam.
Daca vorbeam de carti de suflet, cu riscul de a nu fi cea mai originala persoana, as fi zis fara dubiu Marquez. Daca vorbeam de abstract, as fi zis Amelie Nothomb. Daca vorbeam de deprimare, ziceam Sartre. Daca vorbeam de poveste, as fi zis Poe. (observati ce am facut aici? am mai pus niste chestii pe langa cartea pe care o voi nominaliza... sneaky). Dar asa, o sa vorbim de o recomandare.
Recomandarea mea este Laura Esquivel - Ca apa pentru ciocolata. De ce? Pentru ca de cand eram mica si am citit Romain Kalbris a lui Hector Malot, am adorat scriitorii care stiu sa povesteasca mancare. Eu sunt foarte implicata si foarte vizuala cand citesc o carte, imi imaginez cum arata personajele, locatiile, fac casting imaginar, ma implic, miros, ma enervez, si imi place foarte mult sa o gust, gurmanda fiind. Si ma refer aici la a o gusta cu papilele, nu cu sufletul sau mintea. Sa citesc si sa vreau sa ma ridic si sa merg la magazin sa dau o suma obscena de bani numai ca sa imi improvizez macar un pic din ce mancare e descrisa in cartea pe care o citesc. Senzatia e exact ca si cum m-as aseza cu ei la masa in pagina. Rup painea cu personajele din carte. Mancam din aceeasi farfurie. Daca farfuria mea e adevarata, atunci si ei sunt adevarati. Practic scoti cartea din carte si o aduci in dormitorul propriu, atat de real incat poti sa iti bagi dintii in ea. Literalmente. O sa va rog sa ma scuzati, dar eu sunt foarte teritoriala cand vine vorba de mancare sau de carti: sunt ambele experiente foarte egoiste. Imi apartin. Foarte important - a nu se intelege ca doar descrierile fastuoase de retete si mancaruri incredibile sunt de capul cartii - ea are o garnitura de poveste senzuala, sud-americana, asa cum imi place mie, de cand m-am culcat cu Gabriel Garcia si nu a mai plecat niciodata.
Inteleg ca au facut si film dupa carte. Dar daca va place sa fiti voi in controlul propriilor papile... alegeti cartea.
Dau leapsa mai departe la Missy, Marie si Tudor.
Inchei cu "artist of the day": Insert chirilice here.
Daca vorbeam de carti de suflet, cu riscul de a nu fi cea mai originala persoana, as fi zis fara dubiu Marquez. Daca vorbeam de abstract, as fi zis Amelie Nothomb. Daca vorbeam de deprimare, ziceam Sartre. Daca vorbeam de poveste, as fi zis Poe. (observati ce am facut aici? am mai pus niste chestii pe langa cartea pe care o voi nominaliza... sneaky). Dar asa, o sa vorbim de o recomandare.
Recomandarea mea este Laura Esquivel - Ca apa pentru ciocolata. De ce? Pentru ca de cand eram mica si am citit Romain Kalbris a lui Hector Malot, am adorat scriitorii care stiu sa povesteasca mancare. Eu sunt foarte implicata si foarte vizuala cand citesc o carte, imi imaginez cum arata personajele, locatiile, fac casting imaginar, ma implic, miros, ma enervez, si imi place foarte mult sa o gust, gurmanda fiind. Si ma refer aici la a o gusta cu papilele, nu cu sufletul sau mintea. Sa citesc si sa vreau sa ma ridic si sa merg la magazin sa dau o suma obscena de bani numai ca sa imi improvizez macar un pic din ce mancare e descrisa in cartea pe care o citesc. Senzatia e exact ca si cum m-as aseza cu ei la masa in pagina. Rup painea cu personajele din carte. Mancam din aceeasi farfurie. Daca farfuria mea e adevarata, atunci si ei sunt adevarati. Practic scoti cartea din carte si o aduci in dormitorul propriu, atat de real incat poti sa iti bagi dintii in ea. Literalmente. O sa va rog sa ma scuzati, dar eu sunt foarte teritoriala cand vine vorba de mancare sau de carti: sunt ambele experiente foarte egoiste. Imi apartin. Foarte important - a nu se intelege ca doar descrierile fastuoase de retete si mancaruri incredibile sunt de capul cartii - ea are o garnitura de poveste senzuala, sud-americana, asa cum imi place mie, de cand m-am culcat cu Gabriel Garcia si nu a mai plecat niciodata.
Inteleg ca au facut si film dupa carte. Dar daca va place sa fiti voi in controlul propriilor papile... alegeti cartea.
Dau leapsa mai departe la Missy, Marie si Tudor.
Inchei cu "artist of the day": Insert chirilice here.
posted by silvia g at 5:06 PM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home