Cateodata ma sperie cat de multe lucruri nu stiu.

Trebuie sa mentionez ca am ezitat intre titlul asta si "M-am indragostit de un barbat de 67 de ani".
Aseara, sa fi trecut de ora 11, dau pe TVR1. Un batranel simpatic, cu parul lung, pana la baza gatului, care seamana un pic cu bunicul meu (mai ales la sprancene, genul de sprancene groase, pe care daca le rasucesti la margini se schimba fata in ceva amuzant de diabolic), povesteste comod: "...ne puneau sa facem tuseu vaginal, si trebuia sa il facem pe cadavre... si eu am zis ca nu fac asa ceva... era prima data cand intram intr-o femeie."
Evident, am fost intrigata. A urmat o ora in care am descoperit un om extrem de lucid, sincer, poet si (as fi vrut sa nu folosesc cuvantul asta pretentios, dar asta e realitatea) fascinant in simplitatea lui. A povestit despre o pustoaica de 17 ani care l-a urmarit pana i-a cedat (el fiind cu 17 ani mai mare decat ea, si cedarea avand loc doi ani mai tarziu, cand ea avea 19), despre Nicoleta Luciu (careia i-a dat cadou o carte si care s-a speriat groaznic cand nu a reusit sa o deschida ca pe o cutie de ciocolata), si despre cum Dinescu il platea 2.000.000 ca sa publice propriile sonete sub numele lui ("...I-am zis ca daca tot le scrie el, trebuie sa se plateasca mai bine..."). Eu acum, povestind cu cuvintele mele, trivializez ingrozitor stilul si povestea omului. Dar a trebuit sa scriu de el. Ca sa va dati seama cam cat de brutal de amuzant este domnul in cauza, redau un schimb scurt de replici intre el si moderatorul emisiunii:

C.S.: Acum s-ar putea sa va pun o intrebare tampita...
E.B.: S-ar putea, nu stiu.
C.S.: La ce bun poezie?
E.B.: Ai avut dreptate, chiar e o intrebare tampita... Inseamna ca traiesti in afara ei.

Asa am inceput sa stiu de Emil Brumaru. Si de azi, ma apuc sa il invat.

Inchei cu "read of the day": Lectia de eros a lui Brumaru - un articol haios, chiar va rog mult sa il cititi, o sa va indragostiti de om, daca nu il stiati deja.