Have a cookie, sit down and tell me what you've been doing.
Astazi avem un guest-writer. Pentru ca mi-e draga, pentru ca lucrurile astea nu se potrivesc cu blogul ei personal, pentru ca stiu exact despre ce vorbeste si pentru ca trebuie.
I give you... Missy.
Si mai am o observatie: post-ul asta e pentru noi.
Ati obosit?
Azi m-a intrebat Stoicescu daca vreunul dintre noi toti e fericit. Nu am luat in serios intrebarea. Vroiam să răspund „Ete.. tre să fie unul”. Dar am inteles ca niciunul dintre noi nu e fericit. Nu o sa polemizez termenul asta cu nimeni, o sa zic doar “fericirea fiecaruia”, fericire care lipseste din cauza unor...
M-am gandit intai la fete si am tresarit la Maria, zic: Maria trebuie sa fie fericita. Si m-am gandit mai mult la ea, dar nici ea nu este candidatul perfect.
Silvia este al doilea profesionist pe care il cunosc, stie ca fericirea e la un pas si topaie in jurul ei.
Sandra a vazut haul si a invatat fericirea. Nu a luat-o ca pe un bun cuvenit.
Mona? Mona nu o sa fie niciodata fericita pentru ca il iubeste prea tare pe Camus, dar stie fericire.
Stoicescu a fost fericit pana acum 3 ani.
Varu si Gabi s-au stricat pe la instalatii.
Mihaela e optimista.
Mamaia si Tataia sunt insarcinati. Si ei mai au pana acolo.
Mai sunt destui, dar nu pot sa-i ating.
“Tre sa ma culc, ma duc la serviciu maine, tre sa beau, tre sa plec, tre sa mananc ceva, tre sa ma uit la meci, tre sa plec, tre sa ma scol, tre sa plec, tre sa ma despart de aia”. Lucruri pe care le aud constant, la care eu am renuntat de ceva vreme. In continuare ma obosesc pentru ca le aud la altii care sunt nefericiti si totusi le fac permanent. Nimeni nu se opreste din goana dupa cariera, femeile nu mai fac copii pentru ca poarta fuste in activitati masculine, cuplurile sunt bolnave, vasele stau nespalate cu zilele.
Vreau sa va opriti un pic pentru ca eu am obosit tare. De la clipul “Doi” nu v-am mai vazut impreuna si erati asa draguti toti. Si candva plecati toti in vacanta.
Pe mine m-au invatat sa scriu altfel. De-aia suna stramb ce e mai sus.
Inchei cu "site of the day": Why do you do what you do?
I give you... Missy.
Si mai am o observatie: post-ul asta e pentru noi.
Ati obosit?
Azi m-a intrebat Stoicescu daca vreunul dintre noi toti e fericit. Nu am luat in serios intrebarea. Vroiam să răspund „Ete.. tre să fie unul”. Dar am inteles ca niciunul dintre noi nu e fericit. Nu o sa polemizez termenul asta cu nimeni, o sa zic doar “fericirea fiecaruia”, fericire care lipseste din cauza unor...
M-am gandit intai la fete si am tresarit la Maria, zic: Maria trebuie sa fie fericita. Si m-am gandit mai mult la ea, dar nici ea nu este candidatul perfect.
Silvia este al doilea profesionist pe care il cunosc, stie ca fericirea e la un pas si topaie in jurul ei.
Sandra a vazut haul si a invatat fericirea. Nu a luat-o ca pe un bun cuvenit.
Mona? Mona nu o sa fie niciodata fericita pentru ca il iubeste prea tare pe Camus, dar stie fericire.
Stoicescu a fost fericit pana acum 3 ani.
Varu si Gabi s-au stricat pe la instalatii.
Mihaela e optimista.
Mamaia si Tataia sunt insarcinati. Si ei mai au pana acolo.
Mai sunt destui, dar nu pot sa-i ating.
“Tre sa ma culc, ma duc la serviciu maine, tre sa beau, tre sa plec, tre sa mananc ceva, tre sa ma uit la meci, tre sa plec, tre sa ma scol, tre sa plec, tre sa ma despart de aia”. Lucruri pe care le aud constant, la care eu am renuntat de ceva vreme. In continuare ma obosesc pentru ca le aud la altii care sunt nefericiti si totusi le fac permanent. Nimeni nu se opreste din goana dupa cariera, femeile nu mai fac copii pentru ca poarta fuste in activitati masculine, cuplurile sunt bolnave, vasele stau nespalate cu zilele.
Vreau sa va opriti un pic pentru ca eu am obosit tare. De la clipul “Doi” nu v-am mai vazut impreuna si erati asa draguti toti. Si candva plecati toti in vacanta.
Pe mine m-au invatat sa scriu altfel. De-aia suna stramb ce e mai sus.
Inchei cu "site of the day": Why do you do what you do?
posted by silvia g at 3:09 PM
4 Comments:
stii ca simt ce ai scris tu acolo... si mi-am zis-o si eu mie, poate trecator a iesit la vreo agapa intima si mizeria de "nu mai e cum era...". DAR... stii ceva, missy? eu sunt fericita. sunt fericita cand castigam la canasta, cand imi zice sandra ca ma iubeste, cand imi pune gabita o melodie pe care nu o stiu, cand ma ia stoicescu in brate, cand barfesc cu tataie, cand ma pup cu barbu, cand o muiesc afectuos pe mona, cand ma pisicesc cu maria, cand iti cumpar tie sosete din strainatate, cand vad "scufi calling" pe telefon. cum ramane cu astea?
Silvia, chapeau ca ai publicat-o pe Missy. Brandy, chapeau pentru ce ai scris. Eu ma joc cu gandul ca fericirea e ca sensul vietii si anume ca nu te prinzi ce-i cu ea decat cand se termina filmul. Promit sa dezvolt o penseelutza pe tema asta :)
Femeilor din viata mea. Pauzele mici si dese, cheia marilor succese. Si eu sunt fericita maxim cand imi iau 2 perechi de sosete, 2 perechi de pantaloni scurti, o bustiera, o pereche de pantaloni de pijama, o pereche de papuci si un tricou cu 500 de mii de la mini prix. Totusi sunt niste paleative, care nu ne definesc ca fete cu hormoni de femeie. Fericirea care dureaza si daca te trezesti in curul gol intr-o cutie de carton, aia, aia, candy si sandy. Stiti voi care.
eh, missy... pe aia o aveam inainte pentru ca voiam si stiam mai putin. ignorance IS bliss. acum cautam cealalta cale... urcam un picut mai sus. doar sa nu ne scrantim piciorul pe scari :)
Post a Comment
<< Home