Who's your daddy?!
Ma tot chinui sa scriu despre zilele astea de la festival si parca nu imi vine. Am sters de vreo cinci ori incercarile de prima fraza si inca mi se strange fizic stomacul cand imi aduc aminte de anumite momente. This is what life is meant for. Si asa cum nu o sa imi dau jos de la mana bratara de Frequency pana o sa cada singura, stiu si ca banii mei se vor duce in continuare pe concerte si festivaluri.
Calatoria noastra a inceput cu un SacherTorte impecabil pe care Andreea ni l-a pregatit, post-ziua mea de nastere. Andreea ruleaza and she knows it. Te iubim, Scufi.
O sa trec peste calatoria Viena-Salzburg si peste instalarea cortului, direct la concerte. Nu mai am rabdare.
3 Feet Smaller
Autointitulati "Bowling punks", cu asta ne-am inceput festivalul. Dupa ce am reusit sa incurcam scena main cu cea secundara, ceea ce a rezultat in vizionarea unei melodii Kaizers Orchestra (caterinca de altfel), am ajuns in fuga la concertul mic de jucarie. Nu pot sa zic ca m-au rupt in mod special, dar a fost foarte dragut cand au luat un pusti din public pe scena, sa cante cu ei la voce si chitara. Si nu, nu i-au dat cadou chitara.
Dupa, am vazut Coheed and Cambria (nu mi-a venit sa cred cum arata vocalul, dupa voce imi imaginam cu totul altceva) si Eagles of Death Metal - niste domni mai in varsta, caterinca maxima, domnul vocal striga dupa fiecare melodie: "You are fucking awesome! Let's see if we can kill me with... ROCK'N'ROLL!!!".
Chiar am vrut sa imi iau tricou cu ei. Good times.
Less Than Jake
Roger himself a venit si a asezat cu manuta lui cabluri, panouri si microfoane pe scena inainte de concert. Si purta un tricou de la Threadless. Concertul a fost impecabil, deja i-am vazut a doua oara, ii iubesc sincer, neconditionat si pentru vesnicie. Am stat in primul rand, am facut poze, am filmat, am cantat. Meniu complet. All is full of love.
Lost Prophets
Ok, Lost Prophets au purtat iegari. How did that happen? Ultima oara cand i-am vazut erau baieti normali, si cum am intors spatele... men in tights! I-am aratat de dimineata pozele lui Gabi si a zis ca faceau misto de valul de Franz Ferdinandzi. Nu stiu ce sa cred... Sunt total debusolata. Dar au sunat coios. Desi aratau as gay as a rainbow. Vorba lui Missy, luati cu paine:
Body Count feat. Ice (motherfucking) T.
Ice T e un MF. Mi s-a facut pielea de gaina cand s-au auzit sirenele de politie cu care au inceput concertul. Care nu a fost un concert propriu-zis, a fost o piesa de teatru. The niggaz sure can rock. Publicul a fost in mod special foarte excitat la acest concert, erau multi fani care stiau versurile. Baietzie ma-xi-ma. My song highlight: Evil Dick. Pentru mine, asta a fost cea mai coioasa treaba care a avut loc la locatia respectiva. Baieti-baieti, no BS.
Muse
In cuvintele lor proprii, "You will be the death of me".
Brilliant, coplesitor, fucking intense. Si pentru cine are de comentat ca Muse sunt emo sau mai stiu eu ce prostii, le transmit sa isi pastreze comentariile in necunostinta de cauza pana dupa ce ii vad live, cu coaiele cat casa.
Pe scurt, cel mai tare concert de la tot festivalul. Si baietii aia sunt de pe alta planeta clar, altfel nu e uman posibil sa faci asa ceva.
My song highlight: Bliss.
Prodigy
Un pic de nostalgie, un pic de sunet care venea peste tine si te inghitea, un pic de chitarist care semana cu Stephen Dorff (Sandra zice David Boreanaz), un pic de Maxim turbat. Mi-a placut.
Am dormit la Franz Ferdinand. Si despre atmosfera/facilitatile din camping si de la festival sper sa scrie Sandra, pentru ca eu nu... mai... pot.
Inchei cu "site of the day": (soc total!!) Frequency.
Calatoria noastra a inceput cu un SacherTorte impecabil pe care Andreea ni l-a pregatit, post-ziua mea de nastere. Andreea ruleaza and she knows it. Te iubim, Scufi.
O sa trec peste calatoria Viena-Salzburg si peste instalarea cortului, direct la concerte. Nu mai am rabdare.
3 Feet Smaller
Autointitulati "Bowling punks", cu asta ne-am inceput festivalul. Dupa ce am reusit sa incurcam scena main cu cea secundara, ceea ce a rezultat in vizionarea unei melodii Kaizers Orchestra (caterinca de altfel), am ajuns in fuga la concertul mic de jucarie. Nu pot sa zic ca m-au rupt in mod special, dar a fost foarte dragut cand au luat un pusti din public pe scena, sa cante cu ei la voce si chitara. Si nu, nu i-au dat cadou chitara.
Dupa, am vazut Coheed and Cambria (nu mi-a venit sa cred cum arata vocalul, dupa voce imi imaginam cu totul altceva) si Eagles of Death Metal - niste domni mai in varsta, caterinca maxima, domnul vocal striga dupa fiecare melodie: "You are fucking awesome! Let's see if we can kill me with... ROCK'N'ROLL!!!".
Chiar am vrut sa imi iau tricou cu ei. Good times.
Less Than Jake
Roger himself a venit si a asezat cu manuta lui cabluri, panouri si microfoane pe scena inainte de concert. Si purta un tricou de la Threadless. Concertul a fost impecabil, deja i-am vazut a doua oara, ii iubesc sincer, neconditionat si pentru vesnicie. Am stat in primul rand, am facut poze, am filmat, am cantat. Meniu complet. All is full of love.
Lost Prophets
Ok, Lost Prophets au purtat iegari. How did that happen? Ultima oara cand i-am vazut erau baieti normali, si cum am intors spatele... men in tights! I-am aratat de dimineata pozele lui Gabi si a zis ca faceau misto de valul de Franz Ferdinandzi. Nu stiu ce sa cred... Sunt total debusolata. Dar au sunat coios. Desi aratau as gay as a rainbow. Vorba lui Missy, luati cu paine:
Body Count feat. Ice (motherfucking) T.
Ice T e un MF. Mi s-a facut pielea de gaina cand s-au auzit sirenele de politie cu care au inceput concertul. Care nu a fost un concert propriu-zis, a fost o piesa de teatru. The niggaz sure can rock. Publicul a fost in mod special foarte excitat la acest concert, erau multi fani care stiau versurile. Baietzie ma-xi-ma. My song highlight: Evil Dick. Pentru mine, asta a fost cea mai coioasa treaba care a avut loc la locatia respectiva. Baieti-baieti, no BS.
Muse
In cuvintele lor proprii, "You will be the death of me".
Brilliant, coplesitor, fucking intense. Si pentru cine are de comentat ca Muse sunt emo sau mai stiu eu ce prostii, le transmit sa isi pastreze comentariile in necunostinta de cauza pana dupa ce ii vad live, cu coaiele cat casa.
Pe scurt, cel mai tare concert de la tot festivalul. Si baietii aia sunt de pe alta planeta clar, altfel nu e uman posibil sa faci asa ceva.
My song highlight: Bliss.
Prodigy
Un pic de nostalgie, un pic de sunet care venea peste tine si te inghitea, un pic de chitarist care semana cu Stephen Dorff (Sandra zice David Boreanaz), un pic de Maxim turbat. Mi-a placut.
Am dormit la Franz Ferdinand. Si despre atmosfera/facilitatile din camping si de la festival sper sa scrie Sandra, pentru ca eu nu... mai... pot.
Inchei cu "site of the day": (soc total!!) Frequency.
posted by silvia g at 12:12 PM
7 Comments:
wicked fest!! glad you enjoyed yerself!
one thing though... I though leeroy was the dancer/electrician from the prodigy and also that he left the band, leaving keith flint, liam howlet, and maxim as the current lineup. more info here: http://www.brainkiller.it/prodigy/members00.html
I might be wrong but seriously doubt it. :)
da, da, bravo jay... mai bine tu decat altcineva. corectat. :)
jay is tha man! :)
cat despre review-ul meu... cand ma intorc de la mare... mentionez doar ca ascult muse obsesiv de cand m-am intors :)
Tare! ...dar cum mei sa dormi la Franz...ufff!!!
din pacate atmosfera de acolo m-a coplesit si m-a obosit si fizic si psihic, asa ca la franz ferdinand... i couldn't "take me out" :)
hey, what about morrissey?
aaaaah... ok, recunosc, si la morissey am dormit. aruncati cu sticle si gunoi, hai! dar... la franz ferdinand am dormit in cort, pe cand la morissey am dormit undeva langa scena, unde canta domnul. am dormit pe cantatul lui, practic. am inteles ca era foarte prajit si nu a reusit sa lege nici doua fraze intre melodii. asa ziceau copiii de pe acolo.
Post a Comment
<< Home