Airport story.

Am fost ieri la aeroport, sa imi astept bunicul care a fost intr-o croaziera in Caraibe (de fapt s-a plimbat destul de mult, Bucuresti - Budapesta - New York - Washington - Miami (aici a inceput croaziera) - Mexic - Jamaica - Insulele Cayman si retur).
Eu stateam pe un scaun, si ma uitam la filmuletele obsedant de repetitive pe ecranele din sala de asteptare. E foarte urat acolo, la Sosiri Intenationale. Aterizasera 4 avioane - Paris, Istanbul si doua Budapesta. Mama si prietena bunicului meu (stiu, e ciudat, he has a girlfriend) nu aveau stare si s-au sprijinit de bara care separa sala de usile pe unde ies "intorsii acasa".
Am vazut un barbat care a iesit pe usile glisante, si un pustiulica mic - mic care se agata de bara a inceput sa topaie fericit, cat pe ce sa se loveasca de ea. Barbatul a zambit si l-a luat in brate. Copiii chiar inteleg multe lucruri...
Si cum stateam eu pe scaun, fascinata de dinamica acestui "loc de tranzit", trece pe langa mine un barbat inalt, imbracat in costum, frumos intr-un stil foarte "clasic" de barbat atragator, un pic nordic as zice. Cumva fara sa se opreasca pe loc, poate doar a incetinit, m-a intrebat intr-o engleza cu accent: "Are you waiting for me?". Intrebarea mi s-a parut foate logica, asa ca am zambit si am ridicat din umeri. El a zambit si a mers mai departe. Foarte firesc. Nimic exagerat sau extraordinar. Pentru ca in aeroport, sunt permise multe lucruri care ar fi deplasate sau exagerate in alt loc.

Inchei cu "man of the day": Chip McAllister, Amazing Race 5.