"And in the morning... I'm making waffles!"

Cand eram eu mica, si nu se gaseau de nici unele pe la magazine, bunicul meu a avut norocul sa calatoreasca foarte mult in strainatate. Tin minte ca se plimba mai peste tot, dar mai ales prin Israel sau Elvetia. Cel putin asa mi-a ramas mie in cap. De fiecare data cand se intorcea, stiu ca mergea tata sa il ia cu masina de la aeroport (aeroportul era ceva magic atunci pentru mine, de fapt niste reziduuri de fascinatie mai am si acum fata de locul asta extraordinar) si ne strangeam toata familia la bunicii mei acasa, sa vedem "ce ne-a adus". Si incepea sa scoata pe masa din sufragerie tot felul de minunatii, de la brosuri gratuite adunate de prin hotel, pana la haine, dulciuri, jucarii, cosmeticale si mereu bijuterii pentru doamnele din familie. Pe mine ma fascinau pana si sacosele in care erau impachetate cumparaturile, pentru ca erau colorate si miroseau"altfel". Regret intr-un fel ca nu mai stiu sa ma bucur asa de lucrurile mici... Ma rog, nu chiar de sacose, dar... de chestii mici.
Si uite ca acum se gasesc mai de toate si pe la noi, si tot m-am bucurat ca un copilas cand mi-a trimis un prieten din Washington o cutie mare de dulciuri. Au ele un farmec aparte... Ca sunt "din America"... Ha ha ha...

Si mai trag de ceva in afara de dulciurile astea... de o punga de praf pentru waffles pe care mi-a adus-o o alta prietena, tot din state. Si pentru ca se gaseste sirop de artar la Nic, literalmente, "in the morning... I'm making waffles!". Adaug si poze doveditoare, ca sa ii fac concurenta Sandrei si puiului ei cu caise (pisi, daca eram desteapta ca tine, acum puneam aici si un link la mesajul respectiv :) ).

Inchei cu "thought of the day": azi e cu adevarat prima zi din restul vietii mele :) .