My cherry was popped. And it was gooooood.

Aseara am fost la concertul Cherry Poppin' Daddies din Dortmund. Locatia unde a fost evenimentul este fantastica prin faptul ca e atat de odioasa, incat e misto. Piatra turnata de alimentara pe jos, bar luminat ca un aprozar si o camera vopsita in negru care servea drept sala de concert. Bun.

In deschidere au cantat niste rock'n'rolleri in varsta, ca sa zic asa, care sunau bine ei (contrabasul ala face toti banii) dar in pofida camasilor de cowboy, aratau de parca nevestele lor nu stiau unde sunt la ora respectiva. Genul middle-aged casnic, cum s-ar spune.

Toate aceste mici detalii sunt absolut irelevante. Concertul a fost atat de tare incat nu am cuvinte sa ma exprim corect to do it justice. De data asta am stat atat de in fata incat chiar a transpirat Steve Perry pe mine, ba chiar i-am vazut si amigdalele. Si din cauza ca vedeam doar scena, era de parca calatorisem inapoi in timp in anii '50. Perry chiar si miroasea vintage, jur. And I snatched the setlist he danced on.

A fost fantastic. Si chiar daca nu era scris pe setlist, au cantat Irish Whiskey la cererea ba-etilor - abia acolo a fost dezmat. Dupa concert a trecut pe langa mine trompetistul, si pentru ca ma vazuse in fata scenei tot concertul mi-a zambit. Si tot ce am putut eu sa bagui a fost "Aaah... AWESOME!". Si-a plecat politicos capul si a zis "Thank you, thank you...".

Mai jos, Diamond Light Boogie si Zoot Suit Riot. Love it.





Inchei cu "site of the day": Facebook - geez, toata lumea face bebelusi si eu de acolo aflu.