M-am trezit tarziu.

Am ajuns la metrou cu mainile ocupate (imi luasem ceva de la Mac, imi era deja foame). Am asezat punga pe taxatorul de cartela, pana am scos portofelul si implicit, cartela. Dincolo de bariere se plictiseau deja, la aceasta ora relativ matinala, doi metro-guarzi. Din lipsa de altceva, se jucau cu bulanele si se holbau la femei. Le-am simtit privirile dezamagite pe ceafa mea (desi sunt blonda cu sanii mari si eram imbracata in fusta, parca prea sportiva pentru gusturile lor - tenisi in loc de pantofi cu toc, caciula cu cap de mort, geaca army pana-n gat, naspa). Trec de bariera si ma uit fara sa vreau in oglinda instalata deasupra intrarii (sa vada si ochiul lor cand sare lumea la metrou, oriunde ar fi stationati) si ce sa vezi... Unul dintre baieti se plictisea atat de tare incat s-a gandit sa isi amuze colegu' mimand ca imi da mie cu bulanul in cap. Uitase saracul ca e oglinda aia cat casa sus... M-am intors spre el si nu am facut nimic. Doar m-am uitat la el cu o expresie total goala pe fata. Si el incremenise. M-am uitat la el foarte mult. Vreo 10 secunde cred. Pana am simtit ca ii cad colturile gurii in jos. Dupa care m-am intors si am coborat. Distractia asta a insemnat, evident, ca am pierdut metroul care tocmai ajunsese in statie. Si am si fugit sa il prind... Ceea ce ma enerveaza enorm pentru ca ma pune intr-o postura penala, am mereu impresia ca aia care au prins metroul se uita la disperatii care fug pana li se inchid usile in fata cu o satisfactie rautacioasa, parca isi spun "Ce ratat!". Am trecut si peste asta.
M-am asezat pe un scaun si mi-am scos cartea din geanta. Atunci am avut o revelatie: o blonda cu parul lung, imbracata asa, citind Bukowski cu un pahar mare de Cola de la McDonald's in brate. Eram o viziune. Langa mine s-a asezat un baietel, langa el mama lui. A inceput sa se uite in cartea mea. M-am uitat pe pagina la care eram: scria pe ea de vreo 5 ori "futai". Am intors usor cartea (nu am vrut sa se simta pustiul respins, mai ales de mine, eu incurajez lectura de la varste mici). Pustiul curios. S-a indreptat de spate sa vada. De data asta am indoit mai serios coperta, si pustiul s-a multumit sa citeasca ce scria pe coperta. Am dat la pace. De fapt de ce m-am ascuns? Probabil pentru ca nu voiam sa creada copilul ca citeam cine stie ce mizerii, pentru ca era deja marisor si nu exista riscul sa strige in gura mare in statie "Mami, ce e aia "FUTAI"?".
Am ajuns pe strada unde e biroul meu. Pe langa mine a trecut un schiop mizerabil pe care curgeau niste haine care aduceau a pijama, care mi-a fluierat printre dinti "Mancati-as l*****ul, vrei?". L-am intrebat incet "Ce-ai zis ma?". Baiatul surprins. Nu se astepta sa ma opresc. Nu stiu de ce, dar m-am uitat la el amenintator si am scos mobilul. M-am prefacut ca sun. In timpul asta, el se indeparta schiopatand penibil si intr-un mod care lui i se parea "repede" probabil. M-am uitat la el prefacandu-ma ca vorbesc la telefon si ca urmeaza sa asmut zece tigani pe el, pana a dat speriat coltul. Am bagat telefonul in buzunar si am mers mai departe. Futu-ti mortii ma-tii, mi-ai stricat toata ziua.
O ora mai tarziu, intr-un birou elegant, un domn finut, revoltat ca am avut tupeul sa ii spun ca nu si-a facut treaba, mi-a urlat isteric pe un ton de mahala: "Sa iei brief-ul si sa te stergi cu el la cur!!!".
Am iesit calma si am dat un mail oficial. Parca ma doare un pic burta de la Cola...

Inchei cu "song of the day": via Piti, Peddlers - On a clear day you can see forever.